Azi noapte nu am putut dormi până la 4 dimineața. Am simțit durerea și spaima celor care sunt bolnavi de acest virus și alții care vor fi poate infectați de el în curând. Am început să mă rog, căci acum mă rog diferit pentru ei, ca una care am trecut pe acolo.
Aș vrea să le dau din pacea mea și din tot ceea ce Domnul mi-a dat, dar nu pot, pentru că fiecare trebuie să aibă resursele lor personale, pe care le-a acumulat în anii de mers la biserică… Atunci am ajuns la o concluzie: Trăim vremea în care rămâi tare, te lupți sau cazi, depinde cât ai acumulat până acum în inima ta: credința, cunoștința, dragoste, pace, încredere în Dumnezeu.