Păcate de comitere: mândria

De câte ori ați dovedit îngâmfare prin modul de a vă îmbrăca, sau prin înfățișarea voastră în general! De câte ori ați petrecut mai multă vreme gândindu-vă cum să vă îmbrăcați și să vă împodobiți trupul pentru a merge la adunare, decât să vă pregătiți sufletul pentru întâlnirea cu Dumnezeu! Ați fost mult mai preocupați de modul în care veți apărea înaintea omului muritor decât de felul în care sufletul vostru se va înfățișa înaintea Aceluia care certetează inimile! În realitate v-ați propus să fiți apreciați de oameni, să fiți lăudați de ei, mai degrabă decât a vă pregăti să lăudați și să adorați voi înșivă pe Dumnezeu. Ați ajuns până acolo încât, prin înfățișarea voastră, să distrugeți privirile celor veniți ca să asculte Evanghelia. Pretenția voastră de a fi indiferenți față de privirea și gura lumii nu este decât o minciună. Fiți drepți și recunoașteți: dacă toți ceilalți oameni ar fi orbi, v-ați mai trudi atâta cu toaleta voastră?

C. G. Finney, Discursuri despre trezirile ...,Ed. Stephanus, București, 1995, p. 56-57.

UNDE ESTE CENTRUL UNIVERSULUI?

Unii ar zice că acolo unde se iau decizii care afectează milioane și chiar miliarde de oameni: instituțiile și personalitățile politice și guvernamentale. Alții cred că acolo unde idolii sportivi își culeg succesul performanței, în vacarmul zecilor de mii de spectatori și multelor milioane de telespectatori. Sau, poate, în laboratoarele de știință și cercetare, clasele de studiu, muzeele și centrele culturale… Desigur, mulți cred că locul de referință al cosmosului este acolo unde se plănuiesc și se negociază afacerile care adună colosale venituri și posesiuni, valorile materiale ale acestei lumi.

O deplină eliberare de sub puterea păcatului

de C. H. Mackintosh

Până acum ne-am ocupat cu acea parte a lucrării lui Hristos care se referă la problema iertării păcatelor, și credem sincer că cititorul este în întregime lămurit și convins cu privire la acest punct important. Va fi cu siguranță privilegiu său fericit, doar dacă Îl crede pe Dumnezeu pe cuvânt. „Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1. Petru 3:18 ).
Dar, dacă Hristos a suferit pentru păcatele noastre, n-ar trebui noi să cunoaștem deplina binecuvântare de a fi veșnic eliberați de povara acestor păcate? Se poate ca, potrivit cu gândul și inima lui Dumnezeu, acela pentru care Hristos a suferit să rămână într-o continuă robie, legat, înfășurat cu lanțul păcatelor sale și să strige săptămână de săptămână, lună de lună, an de an că povara păcatelor sale este insuportabilă?

Ce se ascunde sub zâmbetul nostru?

Sunt mai multe diferenţe între ceea ce vezi în România şi ceea ce vezi atunci când ieşi din ţară şi te îndrepţi spre vest. Una este curăţenia, ordinea. În România nu există iar în Occident da. Şi mai sunt şi altele dar aş vrea să mă opresc azi asupra unui alt aspect.

În România oamenii sunt aproape tot timpul supăraţi şi nervoşi, irascibili, iar în Occident sunt amabili, zâmbitori. Acest aspect nu este lipsit de importanţă deoarece are implicaţii semnificative asupra vieţii de zi cu zi. Una este să ai în preajma ta tot timpul oameni morocănoşi şi nemulţumiţi, suspicioşi chiar, şi alta să ai în preajmă oameni amabili şi deschişi. Eram cu soţia undeva într-o ţară din Europa şi ne plimbam într-un parc. Aveam un aparat foto şi mai făceam câte o poză. Un alt cuplu de localnici, vârsta lor era în jur de 55 de ani, a trecut pe lângă noi şi, fără ca să-i cerem, domnul a venit la noi şi ne-a spus că vrea să ne facă câteva poze. A luat aparatul şi ne-a făcut mai multe poze dar nu s-a mulţumit cu orice poze. Dacă nu zâmbeam destul trebuia să mai încercăm o dată, căuta unghiurile mai potrivite şi era foarte dornic să ne facă poze frumoase, până acolo că risca să devină agasant.

Iertarea înseamnă viață

Scriam in articolul precedent că, pentru a ierta, e nevoie să murim măcar puțin. E nevoie să ne dăm morții pretențiile, dreptatea noastră, plăcerea și satisfacția de a îl vedea pe greșit plătind sau pedepsit și moartea niciodată nu a fost ușoară. Moartea înseamnă despărțire și în cazul acesta înseamnă despărțire de unii ”dragi”. Ne place să avem dreptate, ne place să ni se facă mofturile sau micile hachițe, ne place să ne știm răzbunați și ne place să ni se plătească paguba, ba mai mult, ne considerăm perfect îndreptățiți să ne cerem dreptatea și în societatea în care trăim, ar însemna să fii fraier, să fii prost, să nu profiți pe urma greșelii cuiva față de tine.

Mișcarea de inerție

   Dacă pentru primii oameni credibilitatea mesajelor recepţionate de mintea lor a fost condiţionată de stimuli interni (simţăminte, dorinţe), independent de originea lor, tot aşa se întâmplă şi cu urmaşii lor.(Gen.3.1-6). Prin corupere, au intrat in sfera de influenţa a lui Satan, care este lumea, unde omenirea aleargă debusolata ca intr-o arenă cu două piste, in cerc vicios, urmărind obţinerea fericirii prin propriile resurse, prin satisfacerea poftelor trupului şi a aspiraţiilor sufletului, neajungând însa niciodata la saturaţie.(Osea 4.10); (Hagai 1.6).
    Dacă şarpele, prin promisiuni mincinoase-însa plăcute sufletului uman, a reuşit sa abată privirile oamenilor de la Creator spre ei inşişi (Rom.5.12)antrenându-i astfel intr-o cursă a morţii, Dumnezeu, prin adevarul care perpetuează viaţa, doreşte sa pună capăt acestei curse, oferindu-le oamenilor un prilej de meditaţie asupra conditiei lor actuale in perspectiva sumbra a vesniciei.