Noi și alții – reflecții între ani

Ceea ce vedem în alții nu este ceea ce sunt ei. Adesea ce sunt ei în exterior este un camuflaj pentru ceea ce sunt în interior. Chiar dacă nu se camuflează, totuși exteriorul este o interfață a sufletului greu de citit.

Ceea ce vedem în alții nu este obiectiv, pentru că noi privim pe alții prin prisma noastră și îi vedem cum suntem noi în general. Privirea e subiectivă.

Ceea ce spun alții despre noi, trebuie luat cu pondere. Vorbele rele îți spun ce trebuie să schimbi, vorbele bune, îți spun că trebuie să te smerești.

Voința ta e suverană. Când cineva te încurajează, dacă nu pui la inimă, nu se va întâmpla nimic, chiar dacă pe moment te simți bine. Când cineva te critică, poți alege să te faci mai bun, chiar dacă pe moment nu îți este bine. Și într-un caz și în altul, omul nu este relevant, poate fi bine intenționat, poate fi rău, decizia ta contează pentru a profita în bine de orice situație.

Fiți înțelepți!

(Privește la cer)

LOCUL UNDE CERUL S-A ÎNTÂLNIT CU PĂMÂNTUL

Betleemul a devenit o legătură între cer și pământ. Dumnezeu și omul s-au întâlnit și s-au privit față în față. În ceea ce privește trupul, Tatăl l-a pregătit, Duhul l-a format, iar Fiul și l-a luat. Acela care în sânul lui Dumnezeu avea o naștere veșnică avea acum o naștere temporală în timp, acela care s-a născut la Betleem venise pentru a se naște în inimile oamenilor, căci ce beneficiu ar fi fost dacă El s-ar fi născut de o mie de ori om la Betleem, dar fără să se nască în om?…

Principiul celei de-a doua mile

Matei 5:41 „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.”

Matei 27: 32 „Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.”

În Predica de pe munte Isus a vorbit tocmai despre acest obicei roman – constrângerea. Slugile lui Cezar l-au contrâns, adică l-au silit pe Simon să ducă crucea. Încă de pe atunci Isus a prevăzut momentul când avea să fie dus la Golgota. Şi iată că în cale este întâlnit Simon, pe care îl silesc să meargă o milă şi să ducă crucea lui Isus.

În textul nostru, dacă l-am parafraza, Isus vorbeşte aşa: „Dacă vor pune pe spatele vostru crucea Mea şi vă vor impune să o duceţi, atunci, după ce aţi trecut această milă fiind siliţi, când legea va elibera lanţurile voastre, când vi se va permite să lăsaţi crucea jos, atunci arătaţi că sunteţi ucenicii Mei, care doriţi să mergeţi şi a doua milă şi care se întinde de la Golgota până în pragul porţilor de diamant.”

Pas cu pas, prin Duhul

Episcopul Moule ne aminteşte în valoroasa lui lucrare – Veni Creator – că există o particularitate a exprimării în cuvântul grecesc „umblăm” din Galateni 5:25. El traduce versetul astfel: „Dacă trăim prin Duhul, haideţi să o şi luăm pas cu pas prin Duhul.” Traducerea lui Conybeare este la fel de sugestivă: „Dacă trăim prin Duhul, fie ca paşii noştri să fie îndrumaţi de Duhul.” „A trăi prin Duhul”, a şti că avem viaţă prin puterea Lui este un lucru; dar a ceda în faţa autorităţii şi îndrumării Dătătorului de Viaţă în detaliile cele mai mici ale acesteia, este altceva. Andrew Murray crede că aceste cuvinte ne sugerează clar diferenţa dintre viaţa creştină bolnavă şi cea sănătoasă. „În prima, creştinul este mulţumit să ‘trăiască prin Duhul’; el este mulţumit să ştie că are viaţa nouă; dar el nu umblă prin Duhul. Adevăratul credincios, din contră, nu este mulţumit dacă întreaga lui umblare şi purtare nu sunt prin puterea Duhului.”

Centenarul, Catedrala, erorile evanghelicilor și erorile ortodocsilor

Astazi sarbatorim centenarul Romaniei Mari! Slava Domnului!

Nu intru in detalii de nici un fel cu privire la Centenarul Romaniei Mari dar sunt convins ca este si lucrarea Domnului deoarece Romania inca este cea mai importanta țara evanghelica din estul Europei. Domnul sa se indure si sa nu lase Romania prada ideologiei de gen care vrea sa distruga fibra morala si spirituala a țarii. Ideologia de gen este cel mai mare dusman din launtru al țarii. Nu vroiam sa abordez acest aspect dar ma gandesc si la viitorul Romaniei acum la sarbatorirea centenarului.

In ultimii ani se duce o campanie sustinuta in presa impotriva Bisericii Ortodoxe

Am remarcat ca se duce o campanie indarjita impotriva Bisericii Ortodoxe, fie in presa fie la televiziune. Fiti siguri ca si aici este mana lui Soros pe langa manevrele eurocratilor de la Bruxelles. Scopul lor este demolarea in primul rand a crestinismului majoritar, adica ortodox, ca pe urma sa se poata trece cu usurința la prigonirea evanghelicilor. Crestinismul este cel mai mare obstacol in fața planurilor dictatoriale ascunse si anticristice ale Uniunii Europene Socialiste. Sa nu uitam ca forța principala in marea unire a Romaniei a fost Biserica Ortodoxa. Spunand asta, susțin mai departe ca Evanghelicii sa isi vada de drumul lor, separați de Ortodoxie.

Cum să ne raportăm la conducătorii noștri în pragul Centenarului Marii Uniri?

Mulți dintre noi, creștinii practicanți, suntem profund diferiți de cei care se află la conducerea țării noastre și asta ar fi fost situația, rațional vorbind, indiferent cine ar fi fost la conducere. Asta înseamnă că noi cu toţii ar trebui să privim conducerea țării noastre ca ceva important pentru ţara noastră, însă nu decisiv pentru universul nostru.

Este trist că o bună parte a creștinilor din România își ascund lipsa implicării în comunitate și asumarea unor responsabilități civice în spatele unui limbaj pseudo-spiritual și al unor populisme religioase ieftine. În realitate la mijloc este lipsa de educație biblică, o teamă nejustificată și o înțelegere greșită a ceea ce înseamnă "sarea pământului" și "lumina lumii".

Dacă dorim binele națiunii noastre noi trebuie să ne rugăm pentru liderii politici ca ei să conducă țara noastră cu înțelepciune și dreptate. De asemenea, trebuie să menținem o claritate profetică care este dispusă să îndemne la pocăință tot ceea ce este nedrept și împotriva lui Cristos.

La 100 de ani de la Marea Unire, dacă dorim și în generația noastră conducători buni și responsabili, este bine să ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvânteze România cu o conducere cu teamă de El, cu dragoste față de oameni și cu respect pentru dreptate și adevăr.

Samy Tuțac

Câteva lucruri despre Catedrala “Mântuirii” Neamului

Se spune ca dacă se dădeau banii aceia la stat, se făceau autostrăzi și spitale. Minciuni. Din acestă Catedrală s-ar fi făcute câteva mii de palate mai mici prin Teleorman și în cam toate județele țării pentru “boieri”. În plus mai apăreau niște domnișoare cu Porsche și cu genți Hermes.

Se spune că această Catedrală reprezintă mântuirea neamului românesc. Dacă așa arată mântuirea înseamnă că suntem pierduți cu toții. Nu, această clădire nu e despre mântuire, ci cred că este un ultim strigăt al unei organizații omenești care dă să piară și care mai are în mare parte doar bani. Îmi spunea fratele unui preot că acum zece ani deschideau aproape toți oamenii ușa preotului, azi mai deschid 25%, iar peste câțiva ani preotul va veni la cerere. Nu vă speriați, nu piere credința în Dumnezeu, ci doar un sistem care în foarte mare parte Îl dezonorează.

Leonard Ravenhill

S-a născut în anul 1907 în Leeds, Yorkshire, Anglia şi a urmat Cliff College din Anglia. A învăţat sub îndrumarea lui Samuel Chadwick. A fost student al Istoriei Bisericii şi expert în domeniul TREZIRII.

În 1939 s-a căsătorit cu o asistentă irlandeză, pe nume Martha. Împreună au avut trei băieţi: Paul şi David sunt lucrători pe câmpul de luptă al lui Dumnezeu, iar Phillip Leonard Ravenhill (1945-1997) a fost un bun cercetator în Smithsonian Institute din Washington, D.C.

În 1950, Leonard şi familia sa s-au mutat din Marea Britanie în Statele Unite ale Americii. Apoi, în 1980, Leonard s-a mutat din nou într-o casă langa Lindale, Texas, foarte aproape de Last Days Ministries (LDM) Ranch unde Leonard a predat în mod regulat.

Printre cei cărora Ravenhill le-a fost mentor, se numără: Ravi Zacharias, Tommy Tenney, Steve Hill, Charles Stanley, Bill Gothard si David Wilkerson.

Referitor la discrepanţele dintre Biserica Nou Testamentală şi viaţa bisericii din timpul său (iar în zilele noastre, aceasta s-a agravat mult mai mult), Ravenhill a accentuat şi a strigat principiile trezirii spirituale biblice, fără nici un compromis, în toate învăţăturile şi cărţile sale. Mesajul său este unul fără compromis, lipsit de frică şi radical. Pentru acei care l-au cunoscut personal a fost o persoană cu adevărat atrăgatoare.

A plecat la Domnul în Noiembrie 1994.

„Catedrala Mântuirii Neamului”, o blasfemie la adresa lui Dumnezeu

Numele dat, „Catedrala Mântuirii Neamului”, este o blasfemie la adresa lui Dumnezeu, Singurul și Cel care are puterea și atributul de-a mântui pe oameni! Mântuirea este doar prin Hristos Domnul, în nici un alt fel! O catedrală de piatră imensă nu poate mântui niciodată pe oameni! Biblia, care este Cuvântul lui Dumnezeu, declară următoarele:

„El (Hristos) este „Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4:11-12)

Îndoctrinarea copiilor cu filozofia homosexuală - 2018

Romania NU ESTE un lagar de reeducare sexo-marxista al Uniunii Socialiste Europene!!!

El zice în inima lui: ,,Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!“
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna!
Nu uita pe cei nenorociţi!
Psalmul 10:11,12

Uniunea Europeana este lagar socialist mai periculos ideologic decat fosta Uniune Sovietica

Fosta Uniune Sovietica impunea un ateism primitiv care nu a putut sa cotropeasca complet mintile oamenilor. Cetatenii obijnuiti s-au refugiat in cultura populara, altii in literatura si filozofie, iar credinciosii s-au refugiat in partasia reala cu Domnul Isus si cu fratii.

Pe de alta parte, odioasa anticrista Uniunea Europeana prin ideologia de gen vrea sa demoleze identitatea data de Dumnezeu omului prin creatie. Aceasta identitate nu este o vorba in vant ci garantia ca fiecare persoana sa poata functiona normal in familie si societate. Demonii socialisti europeni vor sa desfigureze componenta psihologica umana pentru ca cei invinsi de ideologia de gen sa poata fi directionati dupa cum vor acesti monstrii, si mai mult, sa faca posibila posesiunea demonica in masa.

Păgânism și vrăjitorie: realitatea întunecată a Halloween-ului

Milioane de oameni, printre care și creștini, vor sărbători Halloween-ului maiercuri, 31 octombrie.

Halloween este a doua cea mai mare sarbatoare comercială din America, cu o cifra de afaceri de 8 miliarde de dolari.

Unii părinți își vor îmbrăca copiii în costume de vrăjitoare sau de demoni și îi vor învăța trucuri de magie. Totuși, mulți oameni nu își dau seama că realitatea acestei sărbători este una a întunericului, a păgânismului și a vrăjitoriei.

Libertatea și căsătoria homosexuală

Dar libertatea nu înseamnă libertinaj, libertatea instinctelor oarbe, trăirea în hazard și în eventual. (Mircea Eliade)

Dacă libertatea cuvântului chiar înseamnă ceva, ea este dreptul de a le spune oamenilor ceea ce nu vor să audă. (George Orwell)

Nimeni nu e liber dacă este sclavul corpului. (Seneca)

by Ninel Ganea, Cultura vieții

Libertarianului, ca mai tuturor modernilor, îi place să gândească în contexte abstracte. Cum obiectivul său politic principal îl reprezintă sporirea libertății într-o societate, orice măsură care contribuie la acest ideal este încurajată. Fără istorie, fără tradiție, fără consecințe previzibile luate în calcul. Pur și simplu, trebuie să încurajăm libertatea. Orice fel de libertate…

Europa şi hula împotriva Duhului Sfânt

Creştinii încă mai sunt religia majoritară, dacă luăm în calcul pământul întreg. Spre deosebire de alte religii creştinii mărturisesc că cea mai mare problemă a omului este păcatul. Acesta îl afectează pe om producându-i mari neajunsuri şi multă suferinţă şi pe pământ şi în veşnicia care urmează după moarte. Păcatul fiind tot ceea ce intră în conflict cu voia lui Dumnezeu.

Oamenii au împărţit păcatele în mari şi mici, dar această împărţire poate induce ideea că unele ar fi mai tolerate de către Dumnezeu decât altele. De câte ori aţi auzit: „Ce este atât de grav o minciună? Cine poate trăi fără să mintă?” Dar Dumnezeu spune, prin Sfintele Scripturi, că orice păcat, mic sau mare după cum îl văd oamenii, duce la moarte, adică despărţire veşnică de Dumnezeu.

CONSECINȚELE UNUI REFERENDUM RATAT

Chiar dacă suntem îndemnați să mergem înainte (move on) pentru că este viață după referendum… de parcă am avea de ales :), ar trebui să ne oprim un pic să constatăm că nu va mai fi la fel. Viața!

Cât și ce vom fi priceput din ceea ce s-a întâmplat va determina ce și cum vom face de acum înainte.

Anticipând consecințele inevitabile ale acestui referendum ratat vom ști unde trebuie să opunem rezistență acestui tăvălug care i-a răsturnat pe alții mai mari și mai tari ca noi.

În Statele Unite unde mișcarea evanghelică – majoritară! – și Biserica Catolică păreau un zid formidabil, imposibil de penetrat, din anii ’60 încoace marea parte a barierelor socio-morale au fost demolate.

Există viață și după Referendum…

În ultimele săptămâni Europa a stat cu ochii pe România, să vadă ce va decide la Referendumul pentru căsătorie. Pe 7 Octombrie 2018 România a decis. Bine sau rău? Unii zic că bine, chiar și dintre creștini. La prima vedere eu zic că rău, dar nu am toate datele, nici expertiza necesară să mă pronunț acum pe toate aspectele. Sunt alții care au făcut-o deja și poate se pripesc. Zilele următoare vor arăta cine a avut dreptate.

Dar știu sigur că România are nevoie de Cristos. Că toată Europa are nevoie de Cristos. Că România și Europa trebuie să-și regăsească rădăcinile creștine și să-L recunoască ca Domn și Stăpân pe Isus Cristos. Că românii trebuie să-și regăsească rostul în familii, biserici și comunități puternice, altfel se vor îndrepta spre un posibil dezastru.

Este prea puțin important dacă legile vin de la Bruxelles sau de la București. Câtă vreme cei care fac legile îl ignoră pe Dumnezeu și valorile creștinismului, nu este nici o diferență. Referendumul poate fi un semnal de alarmă pentru români și pentru ceilalți europeni. Încă ne putem întoarce la adevăratele valori, pierdute sau abandonate, valorile creștine care au stat la baza formării națiunilor europene.

De ce a eşuat referendumul pentru familie

Ca şi după orice confruntare, unii jubilează iar alţii se întristează. Nici refrendumul trecut nu face excepţie. Am simţit şi văzut o mare întristare în dreptul celor ce şi-au dorit ca în Constituţie familia să fie definită ca unirea dintre un bărbat şi o femeie. Nu a fost să fie aşa iar motivul îl ştim cu toţii: marea majoritate a celor cu drept de vot a fost convinsă că acest aspect nu este important sau că referendumul organizat nu este decât un joc politic cu semnificaţii oculte. Mass-media a fost instrumentul care a transmis electoratului acest mesaj de boicot şi rezultatul deja îl cunoaştem.

Ceea ce mă întristează nu este neapărat faptul că referendumul nu a avut succes, deşi nu pot spune că sunt fericit în urma acestui referendum eşuat, cât faptul că şi românii au ajuns în situaţia de a fi condiţionaţi cum să gândească, de faptul că expunerea la sugestiile mass-mediei a dus la o adevărată revoluţie a modului de a vedea viaţa.

Tradare la nivel national in Romania! Ce se va intampla cu generatiile viitoare?

Voi incepe printr-o nota pozitiva. Slava Domnului pentru cei care au fost la vot, si pentru exceptionala documentare si campanie facuta de Coalitia pentru Familie si Newsnet Crestin.

Numarul redus de voturi la referendumul pentru familie nu este altceva decat tradarea adolescentilor si copiilor nostrii. Ce s-a intamplat nu este altceva decat aruncarea in bratele anticristului Soros si a mercenarilor LGBT a populatiei tinere a Romaniei. In loc sa triumfe moralitatea crestina, bunul simnt si normalitatea, majoritatea romanilor au dat satisfactie marxismului sexual care este crezul diktaturii Uniunii Europene.

Dragostea se votează

Unul dintre sloganurile folosite azi în cea mai murdară campanie pe care am vazut-o în această ţară şi care se duce pentru a împiedica oamenii să participe la referendumul pentru familie din 6-7 octombrie 2018 este: „dragostea nu se votează”. Poate unii chiar cred că este aşa dar, în cele ce urmează, vă voi spune de ce eu cred altfel. Adică cred că dragostea se votează, adică se alege, se caută, se aleargă după ea. Şi fiecare găseşte ceea ce caută.

În Evanghelia după Matei, la capitolul 22, găsim următoarele cuvinte: 35 „Un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus (Domnului Isus) întrebarea următoare: 36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37 Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” 38 „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 40 În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.” Conform acestor cuvinte venite de la Însuşi Dumnezeu dragostea este cel mai important lucru şi mai de preţ în viaţa unui om, dar nu orice fel de dragoste şi nu aşa cum îşi imaginează omul.

De ce votez DA la referendum?

Votez DA pentru că eu, ca bărbat, m-am căsătorit cu o femeie. Așa au făcut și părinții mei și bunicii mei și toți străbunii mei de câteva mii de ani încoace.

Votez DA pentru că atunci când copiii mei o strigă pe MAMA nu-mi pot imagina cum ar fi să se audă o voce de bărbat care să răspundă…

Votez DA pentru că respect Biblia. Nu părerile unor ziare sau ale unor televiziuni ci principiile Celui care a spus: Marcu 10:6 – “Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.”

Votez DA pentru că atunci când Dumnezeu a creat familia, pe invitația de la nunta a scris Adam și Eva. Nu Gheorghe si Ion, nici Ileana și Maria.

Votez DA pentru ca îi iubesc pe toți oamenii. Și nu pot dori răul la nimeni. Pentru că îi iubesc pe oameni doresc limitarea răului pe care ei îl fac și întoarcerea lor la Dumnezeu.

Nu răspundeți la ură cu ură și nici la injurii cu injurii...

Nici nu s-a încheiat bine votul de la Senat că a și fost declanșat un soi de jihad al progresiștilor neo-marxiști. Fără îndoială, ne aflăm într-o luptă spirituală teribilă. Împărăția Luminii invadează împărăția întunericului, iar aceasta din urmă ripostează. Suntem ca "niște miei în mijlocul lupilor", chemați să fim "înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii."

Văzând amploarea susținerii noastre pentru valorile creștine și mai ales determinarea de a nu ne lăsa prostiți de limbajul de lemn al corectitudinii politice, apărătorii ideologiei neo-marxiste au ieșit la atac. În ciuda evidențelor clare că ne aflăm, nu doar în fața unui atac fără precedent împotriva adevăratelor valori, ci în fața unui sistem organizat după modelul și ideologia marxistă, care are drept scop distrugerea familiilor, unii din formatorii de opinie din România fac tot ce pot să denigreze și să manipuleze. Și sunt abia la început.

Supărați că nu reușesc să-și impună agenda lor secularistă, într-o Românie care se încăpățânează să nu renunțe la valorile creștine, fac tot ce le dictează interesele lor meschine pentru a denigra familia creștină, pentru a instiga la ură confesională și pentru a-și multumi stăpânii care le pun la dispoziție resurse importante.

Frați creștini, nu vă lăsați intimidați sau manipulați nici de "cei de afară", nici de "cei din interior", care "înmoaie inima poporului". Nu răspundeți la ură cu ură și nici la injurii cu injurii. Dumnezeu este cu noi și va face lucruri mari. Lupta este abia la început, este nevoie de rugăciune, curaj, dragoste și acțiune!

Pastor Samy Tuțac

Referendum pentru normalitate – 7 octombrie 2018

Din nefericire ne plângem mereu de context, de ceea ce se întâmplă şi care nu este conform cu voia noastră, şi nu vedem lucrurile de care ar trebui să ne bucurăm şi pentru care să-I mulţumim din toată inima lui Dumnezeu.

Unul dintre lucrurile care ar trebui să ne producă o mare bucurie lăuntrică şi care ar trebui să se manifeste printr-o atitudine de mulţumire, este faptul că guvernanţii noştri au acceptat, în sfârşit, ca referendumul pentru modificarea Articolului 48 din Constituţia României să aibă loc în data de 7 octombrie 2018. Ne-am supărat din pricina faptului că s-a tot amânat acest demers şi ne-am rugat lui Dumnezeu să facă ca mai marii noştri să nu se mai împotrivească şi acum avem un mare motiv de bucurie: România are o şansă unică, extraordinară, rară printre toate popoarele lumii, de a hotărî într-o chestiune care deja a aprins lumea întreagă, este vorba despre definirea în termeni clari şi fără echivoc a noţiunii de căsătorie. Dorinţa celor peste trei milioane de români care au generat acest demers a fost şi este ca în Constituţie să se specifice clar, fără nici o posibilitate de interpretare, faptul că familia înseamnă unirea dintre un bărbat şi o femeie. Prin urmare, dacă la vot se prezintă un număr suficient de persoane şi majoritatea acestora se pronunţă favorabil acestei propuneri de modificare a Constituţiei (acum în Constituţie scrie că familia este unirea între soţi) atunci căsătoriile între persoane de acelaşi sex nu vor fi recunoscute pe teritoriul ţării, ceea ce ar fi un lucru extraordinar şi minunat. Spun aceasta nu dintr-un alt motiv ci doar din faptul că noi creştinii ştim că aceasta este voia lui Dumnezeu şi binecuvântarea noastră, ca naţiune, depinde de El şi mila Sa.

Senatul a adoptat inițiativa de revizuire a Constituției ce definește familia ca fiind formată din căsătoria între un bărbat și o femeie. Va trebui aprobată prin referendum

Senatul a dezbătut și a votat, în calitate de for decizional, inițiativa legislativă prin care se propune revizuirea art. 48 din Consituţia României, astfel încât să se menționeze că familia se întemeiază pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, nu între soţi, aşa cum este în prezent.

Proiectul de revizuire a Constituției, în vederea redefinirii familiei tradiționale, a fost adoptat cu 107 voturi „pentru”, 13 „împotrivă” și 7 „abțineri”. După adoptare în Parlament, proiectul mai merge la încă o dată la CCR, pentru un aviz, care trebuie dat în maximum 5 zile.

“Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”, se arată în propunerea de modificare a art. 48 alin. (1) din Constituţia României.

Nevoia de lideri autentici. “Revoluţia” din 10 august 2018.

Este de-a dreptul admirabil gestul preşedintelui Trump faţă de Erdogan, dictatorul care conduce Turcia cu mână de fier, prin declararea unui război comercial Turciei şi prin ruperea relaţiilor cu această ţară, ţară care timp de multe decenii a fost pentru SUA un partener însemnat în ce priveşte relaţiile economice şi militare.

Motivul declarat care a dus la această deteriorare a relaţiilor dintre cele două ţări este arestarea de către autorităţile din Turcia a pastorului american Andrew Brunson. SUA cer necondiţionat eliberarea acestuia iar Turcia refuză să o facă. Prin urmare SUA a recurs la măsuri care au afectat profund economia Turciei, lira turcească degradându-se în ultimele zile cu vreo 17 procente iar de la începutul anului degradarea ajungând până spre 45%.

Semnele vremurilor

Când Domnul Isus a venit pentru prima dată pe acest pământ, după cum era prevestit în Scripturile Sfinte cu multă vreme înainte de a avea loc acest eveniment măreţ, i-a certat pe liderii religioşi din acea vreme pentru faptul că ei nu reuşeau să deosebescă semnele vremurilor în care se aflau. Matei 16:1 „Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Isus, şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. 2 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: „Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.” 3 Şi dimineaţa, ziceţi: „Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.” Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? 4 Un neam viclean şi prea curvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul proorocului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat.”

Semnele vremurilor erau în legătură cu venirea pe pământ a Domnului Isus Hristos. Ei ar fi trebuit ca, văzând lucrările pe care le făcea Domnul Isus, raportându-se la ceea ce era scris despre Hristosul în Scripturi, să-L poată identifica în persoana Domnului Isus şi să mărturisească că El este Hristosul şi să-I dea cinstea cuvenită. Dar ştim că nu a fost aşa şi oricât de clare au fost lucrările miraculoase pe care Domnul le-a făcut pentru a dovedi că El este Hristosul, Mântuitorul omenirii, mai marii religioşi nu au crezut în El, ba chiar L-au dat la moarte.

Îngrădirea drepturilor creştinilor

Urmărind evoluţia lucrurilor în ultimii ani, văzând ofensiva foarte puternică ce se duce pentru distrugerea creştinismului, constat că creştinii (cei ce vedem această ofensivă şi care suntem îngrijoraţi din această pricină) am ajuns azi în situaţia în care ne concentrăm timpul şi energia, pe care ar trebui să le dedicăm luptei spirituale, mai mult pentru a ne apăra drepturile cetăţeneşti, drepturi care sunt tot mai îngrădite. Ce ar trebui să facem pentru a nu ne pierde aceste drepturi, în special dreptul la credinţă?

Aşa cum spuneam şi cu altă ocazie, cu excepţia câtorva momente din istorie, creştinii (cei dedicaţi Domnului, nu cei cu numele) au fost întotdeauna lipsiţi de drepturi, fiind marginalizaţi şi persecutaţi. Şi ar trebui să ştim de ce este aşa.

Într-o lume total ostilă noii religii apărute, pe care a fost chemat să o propovăduiască ca nimeni altul şi care a stârnit o mare împotrivire peste tot pe unde a ajuns să fie vestită (despre creştinism vorbesc), sfântul apostol Pavel nu arată mare preocupare pentru drepturile creştinilor, drepturi care erau mereu încălcate prin prigoană şi persecuţie (chiar dacă uneori îi îndemna pe creştinii de atunci să se roage pentru cei înălţaţi în conducerile pământeşti pentru ca aceştia să acorde creştinilor libertate şi linişte), ci este preocupat cu toată fiinţa lui pentru a vesti Evanghelia pretutindeni, şi acolo unde a fost vestită, dând rod, aducând oameni în Împărăţia lui Dumnezeu, îndemnându-i pe aceşti convertiţi la creştinism să trăiască în sfinţenie şi apoi să facă acelaşi lucru pe care Pavel îl făcea: să proclame cu îndrăzneală Evanghelia lui Hristos.

Va mai fi vreodată bine pe pământ?

Un aspect asupra căruia cam toţi suntem de acord, creştini sau atei sau de alte religii, este faptul că lucrurile merg din rău în mai rău, se degradează pe zi ce trece. Şi, dacă aceasta este direcţia, unde vom ajunge în final? Sau este vreo soluţie pentru ca lucrurile să se îndrepte şi finalul să se amâne?

Lumea este plină de oameni care fac rău şi doresc să facă răul dar şi de oameni care spun că ştiu soluţia şi că au răspunsul pentru îndreptarea lucrurilor. Adevărul este că la toate aceste probleme mari pe care omenirea le are singura soluţie este Dumnezeu şi doar El are răspunsul la ce trebuie făcut. De aceea, în ceea ce urmează, nu vreau să fiu unul dintre acei mulţi experţi care vă dau tot felul de soluţii ci vreau doar să vă arăt ce spune Dumnezeu în legătură cu starea lucrurilor de acum, de ce am ajuns aici în acest punct critic, şi care este soluţia Lui. Mai întâi de ce am ajuns aici? Romani, primul capitol:

O majoritate a bisericii, adormită, vrăjită și jefuită

Cu toți înțelegem, ca biserici evanghelice, că trăim vremuri din urmă, mărturisim asta, câteodată ne măgulim cu asta și de multe ori facem subiect de senzație cu asta, însă cam asta este tot. În rest viața merge înainte, uitând de deșertăciunea și goana după vânt subliniată de cartea Eclesiastul și lipindu-ne tare de “raiul” vizibil de pe acest pământ, construit de noi înșine sau de alții din jurul nostru.

Tragedia este că într-o zi vine moartea și tot “raiul” de aici, vom vedea că este inutil pe lumea de dincolo. Mai mult ca atât, într-o zi se va împlini Cuvântul care spune că acest pământ, cu tot ce este pe el, o să ardă cu trosnet și Dumnezeu o să facă un pământ nou, atunci ce folos “raiul” după care unii aleargă în momentul de față, atât de mult, și-și consumă întreaga viață pentru a-l construi?

EL ÎNSUŞI

Vreau să vă vorbesc despre Isus şi numai despre Isus.

Adesea, aud pe oameni spunând: „Vreau să dobândesc vindecarea divină, dar nu pot“. Uneori, unii oameni spun: „Am primit-o“. Dacă îi întreb atunci: „Ce aţi primit?“, răspunsul care mi se dă este uneori: „Am primit binecuvântarea“, alteori: „Am dobândit sfințenia“; uneori: „Am dobândit vindecarea“, alteori: „Am primit satisfacţia“.

Mulţumesc lui Dumnezeu că am fost învăţaţi că ceea ce vă lipseşte nu este nici binecuvântarea, nici vindecarea, nici sfnţirea, nici un lucru în sine, nici un ceva anume, ci ceva mai bun. Este „Cristosul“, este El Însuşi. Cât de adesea apare în Cuvântul Lui – „El Însuşi a luat neputințele noastre şi a purtat bolile noastre“; „Propriul Lui Eu a purtat păcatele noastre în trupul Lui pe lemn“! Ceea ce ne lipseşte este Persoana lui Isus Cristos. Mulţi oameni sunt obişnuiţi cu această idee, dar nu merg mai departe. O posedă în mintea lor, în conştiinţa lor, în voinţa lor, dar, într-un fel sau altul, nu Îl primesc pe El în mintea şi în duhul lor, întrucât posedă numai ceea ce este expresia exterioară şi simbolul realităţii spirituale.

Educație parentală sau manipulare ideologică?

Am citit cu atenție documentul intitulat “Strategia Națională de Educație Parentală 2018-2025”, pus în dezbatere publică de către Ministerul Educației Naționale ca o prioritate imediată pentru viitorul societății românești, în general, și al școlii românești, în special.

De la primul paragraf până la ultimul, acest document programatic seamănă izbitor cu Planul Vyshinsky impus României după al Doilea Război Mondial de ideologia sovietică cu sprijinul propagandei comuniste și a tancurilor sovietice. Se pare că astăzi, Strategia Națională de Educație Parentală 2018-2025 este impusă de Think-tank -urile ateiste cu sprijinul propagandei progresiste care caută terenul potrivit (vulnerabilitățile românești) pentru a face noi experimente sociale.

Cine şi ce stă în spatele paradelor diversităţii

Unul dintre cele mai mari rele care se întâmplă azi în România, dar şi în lumea întreagă, este ofensiva prin care homosexualitatea şi toate celelalte practici asociate (pornografie, perversiuni sexuale, pedofilie, schimbare de sex, etc) caută să se impună prezentându-se ca ceva benefic şi normal. Normal nu este şi nu a fost niciodată, şi nici benefic pentru om. Toate acestea, acceptate şi practicate, aduc după ele mari nenorociri şi drame care afectează pentru totdeauna pe cei ce au experimentat astfel de practici. Rareori cineva implicat în aşa ceva mai poate scăpa. Pentru că nu este vorba doar despre o boală ce poate fi tratată ci este vorba despre o posesiune demonică ce se instalează în mintea omului atunci când acesta se deschide la astfel de practici.

A mărturisi adevărul este un act de curaj

Fiecare om crede cu tărie (sunt şi excepţii, dar puţine) că se află în adevăr, că felul în care înţelege el lucrurile este cel corect şi că alte variante sunt greşite.

Dacă vorbim despre felul în care ne organizăm viaţa, cum muncim, cum ne câştigăm existenţa, etc. atunci unii, da, sunt în adevăr, adică au o înţelegere corectă asupra acestor aspecte şi văd lucrurile mult mai sănătos decât mulţi alţii. Ţine şi de mediul în care au fost crescuţi şi formaţi, de educaţia primită, de influenţa la care au fost expuşi încă din copilărie, inclusiv de factorul religios care i-a modelat. Este evident că unii văd lucrurile mai bine comparativ cu alţii, viaţa fiind etalonul după care, privind tot timpul la parcursul oamenilor prin ea, putem aprecia dacă felul în care aceştia şi-au organizat-o şi trăit-o a fost urmare a unei alegeri corecte sau greşite. Dar felul în care ne organizăm viaţa aici pe pământ, chiar dacă are o mare importanţă, are efecte doar pentru scurtă vreme, să zicem pentru maxim o sută de ani, puţini ajungând la această vârstă. Există însă o componentă spirituală după care oamenii se ghidează, un „adevăr” care îi conduce, şi care are efecte veşnice. Aşa cum o viaţă care se conduce după principii sănătoase poate duce la o viaţă împlinită din punct de vedere social şi material pentru maxim o sută de ani (şi lucrul acesta îl putem observa cu uşurinţă în jur) tot aşa, o viaţă care, din punct de vedere spiritual se conduce după Unicul Adevăr şi după adevăratele principii sănătoase care decurg din acesta, se poate împlini pentru veşnicie.

Israel – Colosul care se trezeste

Israel – Colosul care se trezeste dintr-o lunga adormire ca sa sfarseasca istoria prafuita de pacat si sa inceapa o noua era – Regatul Cerurilor

“Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri, sa va uitati in sus, si sa va ridicati capetele, pentru ca izbavirea voastra se apropie…” Luca 21:28

Privind panoramic peste evenimentele care se succed la nivel global cu o repeziciune atipica zilelor noastre, remarcam cu uimirea inocentilor cum toate energiile lumii converg in jurul misticului si tainicului tinut al Israelului, de parca toata aversiunea acumulata in intreaga istorie ar vrea sa se descarce odata pentru totdeauna acolo in Ierusalim, in eternal “Oras al pacii”; ca sa mai tina macar si pentru ceva vreme inchis in temnita istoriei, “Colosul” arhaic de trezirea caruia se leaga sfarsitul acestei ere prafuite de pacatul omului.

Cu cine suntem prieteni la sfârşitul vremurilor?

Nu multe sunt motivele pe care aleşii poporului român ni le dau pentru a ne putea bucura. Deja ne-am obişnuit ca domniile lor să lucreze împotriva intereselor poporului, urmărind interese numai de ei ştiute. De aceea trebuie să ne bucurăm şi să apreciem orice iniţiativă bună, care poate aduce poporului propăşire şi binecuvântare.

Gestul guvernanţilor noştri de a sprijini mutarea ambasadei americane la Ierusalim, de a se opune unei rezoluţii a Uniunii Europene prin care să fie condamnată mutarea ambasadei Americii la Ierusalim şi afirmarea intenţiei ca şi România să fie printre ţările care să îşi mute ambasada în capitala poprului evreu mi-a produs multă bucurie şi mi-a dat noi speranţe că Dumnezeu va avea milă de ţara noastră şi ne va ajuta să trecem de partea celor buni, aşa cum spunea şi doamna Tzipi Hotovely, adunctul ministrului de externe israelian, într-o întrevedere pe care a avut-o cu şeful diplomaţiei române, domnul Teodor Meleşcanu. Ea a declarat că „este timpul să alegeţi să vă aflaţi de partea cea bună a istoriei şi să fiţi una din ţările pioniere care-şi mută ambasada în capitala nostră Ierusalim”. Aceste cuvinte, după cum văd eu lucrurile, sunt cuvinte profetice şi exprimă adevărul fără nici o urmă de îndoială. România are şansa istorică şi ultimă de a trece de partea celor buni, într-o lume în care cei buni (evreii şi creştinii) sunt tot mai marginalizaţi şi ostracizaţi.

Cum se părăsește o biserică

Îmi amintesc, la ceva ani distanță, de timpul când m-am întors cu adevărat la Domnul Isus, când am fost conștientă de prezența Lui, când am înțeles cu adevărat ce a făcut El pentru mine.

Îmi amintesc de ziua când am mers la o întâlnire cu frații în vederea cercetării pentru a intra la Cină! Când i-am văzut prima dată, strânși în jurul unei mese rotunde, cu ochii ațintiți cercetători spre mine, aproape că mi-am uitat numele. Simțeam că, undeva, în încăpere, dincolo de ei, este Domnul Isus, că Lui Îi spun viața mea, ca o spovedanie târzie, cu regretul că am venit la El așa de târziu, că am îndrăznit să-L ignor atâția ani, iar El m-a așteptat răbdător, iar acum mă privea blând și se bucura că în sfârșit am venit...

Atacul împotriva simbolurilor creştine

Studiind cu atenţie învăţăturile Domnului Isus şi ale sfinţilor apostoli observăm că o singură sărbătoare le-a fost dată urmaşilor Domnului Isus Hristos. Este vorba despre sărbătoarea Cinei Domnului, ca aducere aminte despre Jertfa şi lucrarea răscumpărătoare a Mântuitorului. Luca 22:

.14 „Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. 15 El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; 16 căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” 17 Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta, şi împărţiţi-l între voi; 18 pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” 19 Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Apostolul Pavel reaminteşte despre dorinţa Domnului Isus în 1 Corinteni 11:24-25.

Libertatea risipită

O discuţie pe care am avut-o zilele trecute, când m-am întâlnit cu un frate în vârstă pe care nu l-am întâlnit de multă vreme, mi-a dat de gândit şi am meditat asupra subiectului despre care urmează să scriu.

Printre altele fratele m-a întrebat cum merge munca la radio şi mi-a spus că este bucuros că se poate folosi de acest mijloc pentru zidire sufletească. I-am răspuns că este şi acesta un har şi că, atât timp cât Dumnezeu va păstra împrejurările favorabile, să căutăm să folosim din plin orice mijloc pentru a răspândi Evanghelia. Am vorbit despe faptul că azi, spre deosebire de perioada de tristă amintire a comunismului, Evanghelia se poate vesti prin radio, TV, cărţi, conferinţe, etc. La aceasta fratele a replicat: „Şi totuşi azi creştinismul este mai slab decât era în perioada de persecuţie”. Această replică mi-a dat de gândit şi în zilele ce au urmat am meditat asupra acestui adevăr trist.

SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA, SCHIMBĂ-ȚI VIAȚA!

„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre…” (Romani, 12:2)

Uneori încercăm să ne scuzăm negativismul spunând: „A fost numai o idee, nu înseamnă nimic.” Dar nu e așa! Atunci când îi dai voie unui gând greșit să pătrundă în mintea ta, el poate prinde rădăcină și poate crește, ajungând ceea ce Biblia numește „întăritură” (vezi 2 Corinteni 10.4 ).

Când un gând devine atât de puternic, el începe să-ți controleze perspectiva, atitudinea și faptele.

Nu uita, unde îți este mintea, acolo îți vor merge și picioarele! Cu toții ne confruntăm cu provocări și cu dificultăți în viață. Poate îți îngădui să ai gânduri precum: „nu mai suport” ori „dacă se mai întâmplă ceva, o s-o iau razna!” sau „dacă lucrurile nu se schimbă în cel mai scurt timp, mă dau bătut!” Acest fel de gândire te pregătește pentru înfrângere înainte ca măcar să întâmpini o problemă. Gândirea care spune „nu mai suport” sau „renunț” nu are în ea nicio urmă de putere, de forță, de motivare sau de izbândă. Toate acestea sunt atitudinile unui învins, nu ale unui victorios. În schimb, ar trebui să gândești: „Dacă atacul este atât de mare, înseamnă că binecuvântarea din spatele lui este și mai mare!” Sau: „Dacă Satan mă atacă atât de dur, înseamnă că Dumnezeu mi-a pregătit ceva nemaipomenit.” Trebuie să te străduiești să devii o persoană pregătită din punct de vedere spiritual, emoțional și mental pentru orice provocare care îți depășește priceperea și să nu te lași descurajat așa de ușor sau învins. Poți face lucrul acesta – dacă „îți înnoiești mintea” prin Cuvântul lui Dumnezeu!

sursa: https://armoniamagazineusa.com/2018/02/25/schimba-ti-gandirea-schimba-ti-viata/

Când Dumnezeu dă ordinul, chiar și Diavolul se supune…

O femeie săracă dintr-o familie mică era foarte credincioasă. Într-o zi, când banii nu mai erau suficienți, nici măcar pentru a hrăni copiii, ea a sunat la un post de radio și a lăsat acolo un apel către Dumnezeu. În timp ce angajații de la radio au compătimit femeia credincioasă, unul dintre ascultătorii a fost insa foarte furios.

Acest ascultător era un ateu convins și a decis să-și satisfacă plăcerea, batjocorind femeia credincioasă. Barbatul a aflat adresa, a sunat-o pe secretară și a instruit-o să cumpere multe daruri și produse alimentare. Astfel, secretara s-a întors la el cu cea mai bună carne, brânzeturi și dulciuri. Imaginează-ți uimirea ei atunci când șeful i-a dat următorul ordin: ”livrează produsele la această adresa, iar în cazul în care femeia întreabă cine a trimis alimentele să-i spui că Diavolul.”

Când secretara i-a dat femeii pachetul cu produse alimentare, ea a fost foarte emoționată. Femeia era atât de recunoscătoare încât lacrimile îi curgeau din ochi. Nu a încetat nici o clipă să-i mulțumească și să o binecuvânteze pe fată. Dar când secretara și-a luat ramas bun, a întrebat-o pe femeie:

– Nu vreți să aflați cine a trimis aceste produse?

Femeia a răspuns:

– Nu. Nu are absolut nici o importanță, pentru că atunci când Dumnezeu dă ordinul, chiar si Diavolul se supune.

sursa: https://dininimapentrutine.com/2018/02/25/cand-dumnezeu-da-ordinul-chiar-si-diavolul-se-supune/

Creştini fără idealuri înalte

Nu se poate să fii un creştin dedicat şi să nu simţi un imbold adânc înspre a căuta sfinţenia. Scripturile, de la început şi până la sfârşit, sunt pline de îndemnuri la sfinţenie, porunci chiar, ale lui Dumnezeu înspre om. Câteva exemple doar:

Leviticul 20:26 „Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am pus de o parte dintre popoare, ca să fiţi ai Mei.”

Romani 1:7 „Deci, vouă tuturor, care sunteţi prea iubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!”

1 Petru 1:16 „Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt”.

Citesc o carte despre sfinţenie, scrisă de un om al lui Dumnezeu în urmă cu circa o sută de ani. Îmi place să citesc autori consacraţi, validaţi de timp şi de Scripturile Sfinte şi nu pun mare preţ, ca să nu spun deloc, pe multa maculatură religioasă ale autorilor moderni, de care sunt pline rafturile librăriilor creştine. Foarte multe dintre aceste cărţi ar trebui duse în piaţa publică, aşa cum se proceda în trecut, şi arse. Sigur că glumesc dar măcar cei ce veghează în dreptul turmei ar trebui să avertizeze oiţele în legătură cu otrava din aceste cărţi. Din nefericire nu prea mai veghează nimeni dintre cei din fruntea turmei, ba chiar oiţele sunt îndemnate să citească orice şi să ia ce este bun. Consecinţele sunt teribile.

Predicator sau comediant?

Multe slujbe sunt pentru om, pe acest pământ şi mari lupte se duc pentru ceea ce oamenii cred a fi o slujbă bună. Criteriile după care se evaluează slujbele ţin, în special, de bani, influenţă şi renume. Dar, peste toate şi înainte de orice, cea mai înaltă slujbă la care omul este chemat este slujba de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu, de a predica, după cum ne-am obişnuit să spunem, adică de a vorbi despre planul lui Dumnezeu de mântuire a omului. În termeni biblici înseamnă că omul ajunge să fie lucrător împreună cu Dumnezeu. Această ofertă întrece orice imaginaţie omenească. Nu sunt promise beneficii materiale şi nici recunoaştere şi apreciere omenească, dimpotrivă, cel chemat la această slujbă este avertizat că s-ar putea să fie sărac şi respins de oameni. Răsplătirea pentru slujba făcută este păstrată pentru veşnicie, deşi slujitorul nu este uitat nici pe pământ.

Ce aşteptăm de la Dumnezeu şi ce aşteaptă El de la noi

Trecerea dintr-un an în altul şi felul în care ne imaginăm că va fi noul an sau cererile pe care cei ce cred că există Dumnezeu I le fac, spun multe despre noi şi cât de mult Îl cunoaştem pe Dumnezeu. Să ne oprim acum doar asupra celor ce cred că există Dumnezeu şi că depind de El, că de la El vin toate şi că, prin El, putem avea parte de ocrotire, protecţie, călăuzire, etc. Iar pentru cei ce nu cred că există Dumnezeu să ne rugăm să poată primi lumina care să îi conducă spre o relaţie de credinţă şi ascultare de El, spre mântuirea sufletelor lor.

Intrarea într-un an nou se face, pentru cei credincioşi, prin exprimarea multor dorinţi către Dumnezeu. De obicei credincioşii îşi doresc şi îi cer lui Dumnezeu mai mult bine din toate punctele de vedere: mai multă sănătate şi protecţie împotriva bolilor; mai puţini (sau deloc) duşmani; protecţie faţă de orice rău peste familie, copii, rude; succes în planurile ce le facem (în plan profesional, financiar, un loc de muncă în care să se câştige bine, aspecte ce ţin de domeniul material, etc).