† COMUNICAT DE PRESĂ privind cazul familiei Bodnariu (26 Decembrie 2015)

In urma unor articole aparute in presa internationala cu privire la cazul familiei Marius si Ruth Bodnariu in care anumite evenimente, informatii sunt gresit intelese sau nedocumentate temeinic, dorim sa aducem o serie de clarificari pentru ca viitoarele articole, emisiuni sa aiba ca punct de pornire informatii concrete si asumate.

·     Scopul protestelor din Romania, Europa, USA

1. Impotriva abuzurilor Barnevernet

Marius si Ruth Bodnariu (“Parinti”) sunt o familie mixta romano-norvegiana ce locuieste in Norvegia de 10 ani. Familia are 5 copii: Eliana (9 ani), Naomi (7 ani), Matei (5 ani), Ioan (2 ani) si Ezekiel (4 luni) (“Copii”) – copiii familiei sunt in acelasi timp si cetateni romani. Marius este lincentiat in Ingineria Sistemelor si Informatica Aplicata la Universitatea Politehnica Bucuresti, angajat al primariei Redal, Naustdal, iar Ruth este asistenta medicala de specialitate pediatrica la spitalul din orasul Forde.

Terorism spiritual

Adevărata credinţă care poate aduce omului mântuirea şi salvarea de la focul veşnic al iadului este credinţa creştină, credinţa în Domnul Isus Hristos. Domnul Isus Hristos spunea: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6). Apostolul Petru, referindu-se la Domnul Isus, afirma: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Faptele Apostolilor 4:12)

Şi numai aceste două afirmaţii clare şi fără putinţă de interpretare sunt de ajuns pentru a lămuri acest aspect al mântuirii, dar Scripturile Sfinte conţin încă multe astfel de afirmaţii şi lămuresc pe deplin felul în care Dumnezeu a ales să mântuiască rasa umană, rasă aflată în conflict direct cu Dumnezeu din cauza păcatului. Cine respinge această soluţie sau alege alta (ceea ce este acelaşi lucru) nu face altceva decât să dea cu piciorul la oferta lui Dumnezeu de salvare. Cred că este important să mărturisim acest lucru mai ales azi în contextul în care se prezintă oamenilor multe căi spre salvare şi în contextul în care chiar creştini cu nume şi lideri de grupări creştine afirmă, de dragul păcii, că mântuirea nu este doar prin Isus Hristos

Binele familiei Bodnariu este mai presus de părerile noastre privind o strategie sau alta

Romani 14:22 "Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine."

Ceea ce trebuie auzit înainte de toate este glasul conștiinței. Tot ce nu vine din încredințare este păcat. Nu pot și nu vreau să fiu cu inima împărțită.
Dacă cineva dorește să picheteze ambasada Norvegiei din București este liber să o facă. Așa cum liber sunt și eu în a alege să nu procedez în acest fel. Poruncile biblice nu sunt negociabile dar sunt aspecte în viață – ca acesta al pichetării – în care acționăm potrivit libertății de conștiință.
Este extraordinară dăruirea unor oameni, pastori care se implică cu atâta ardoare în soluționarea acestui caz al familiei Bodnariu. Cred că întreaga comunitate de credincioși este alături de durerea unor părinți care au rămas fără copii. Cred deasemenea că rugăciunea, postul și susținerea financiară – dacă va fi cazul – sunt porunci biblice și orice credincios le practică cu deplina încredere că Dumnezeu aude și lucrează.

COPILAŞII FAMILIEI BODNARIU

Pentru ca răul să învingă nu trebuie neapărat să faci ceva rău, este suficient să stai pasiv și să observi răul pe care-l fac alții, nestingherindu-i…asistăm neputincioși la drama familiei Bodnariu, Marius și Ruth Bodnariu care de aproape o luna trăiesc cu ochii înlăcrimați, așteptându-și copiii să vina acasă. Barnevernet, Protecția Copilului din Norvegia a smuls cu forța copiii familiei Bodnariu: Eliana (9), Naomi (7), Matei (5) și Ioan (2) pe data de 16 noiembrie iar pe data de 17 noiembrie, Ezekiel (3 luni) a fost izolat de Barnevernet și plasat într-o familie adoptivă. După o hotărare care a avut loc pe 27 noiembrie, lui Marius și Ruth li s-a permis să îl vadă pe Ezechiel doar de două ori pe săptămană pentru o perioadă de două ore, sub supraveghere, la o distanță de patru ore de casă. Numai lui Ruth îi va fi permis să îi vadă pe Matei și Ioan doar o dată pe săptămană, pentru o perioadă de două ore, deasemenea sub supraveghere, la aceași distanță.

Planul lui Dumnezeu cu Satan

Am arătat într-un articol precedent: Planul lui Dumnezeu cu lumea, că atunci când prima pereche umană a decis să nutrească o dorinţă de independenţă faţă de Creator, au pătruns în lume păcatul şi moartea precum şi cunoştinţa binelui şi răului, prin intermediul cărora, omul are posibilitatea să cunoască dragostea lui Dumnezeu (Rom.5.8); 1 Ioan 3.16; 1 Ioan 4.9.10), în vederea înfierii sale (1 Ioan 3.1), şi apoi ca natură a lui. ( Ioan 4.7)

Atentat la mărturia creștină

Cunosc familia Bodnariu demult. Eram student, iar părinții lui Marius (bunicii copiilor răpiți de norvegieni) erau membri de seamă ai Bisericii Penticostale Filadelfia din București. Am devenit apoi slujitor în acestă biserică, așa că am reușit să-i admir mai mult. Erau implicați în lucrarea Domnului, atenți la nevoile semenilor și plăcuți înaintea tuturor. Unul dintre fiii lor, Daniel, este în prezent pastor asistent al acestei biserici. Deci, despre o astfel de familie vorbim aici!

CAZUL FAMILIEI BODNARIU: DETALII ȘI CLARIFICĂRI

Pentru a evita orice confuzii voi face cateva clarificari legat de situatia familiei Bodnariu Ruth si Marius:Initial am trimis un mail (18 nov) pe toate adresele fratilor pe care le aveam, inclusiv pe adresa NEWSNET de unde a fost mai larg publicat. In acest mail am expus situatia asa cum o intelesesem eu din informatiile pe care la aveam la acea ora. Am trimis acel mail si lui Marius si dupa ce l-a citit mi-a spus mai clar cum au stat lucrurile. Din aceste motive exista cateva deosebiri intre cele doua mail-uri. Ruth nu a fost lasata acasa cu bebelusul ci a fost arestata si dusa la politie. Marius la fel nu a venit acasa de la serviciu ci a fost arestat de la serviciu si dus la politie pentru interogatoriu. Comunicarea cu ei a fost foarte grea la inceput pentru ca telefonul lui Marius era la politie. Pentru a nu exista nici un dubiu in modul cum s-au desfasurat lucrurile Marius va clarifica cu detalii aceasta, dar zilele acestea nu au fost confortabile deloc pentru ei, in plus toate detaliile cazului nu pot aparea public deocamdata pentru a nu le pune bete in roate in demersurile legale pe care ei le fac. Insa atunci cand se va putea, vor fi facute publice. Pana atunci Marius m-a rugat sa asigur eu ca si frate al lui o informare a situatiei pe masura ce aflu de la el noi date. Pentru a elimina confuziile voi mai prezenta inca o data sirul evenimentelor pe scurt:

SEMNATI PETITIA pentru susţinerea familiei Marius şi Ruth Bodnariu din Norvegia

S-a initiat o petiţie pe care o putem semna toti în sprijinul familiei Bodnariu din Norvegia. Iniţiatorul este pastorul Cristian Ionescu din Chicago.

Să nu ne lăsăm, până la rezolvarea finală şi definitivă a cazului!

Domnul să ne ajute!


http://www.ipetitions.com/petition/christian-family-persecuted/
NOTA: Dupa introducerea datelor apare o pagina de donatii, nu sunt donatii pentru Marius ci pentru site-ul gazda a petitiei. Nu este obligatoriu sa doneze cineva, semnarea petitiei se inregistreaza oricum.

Dumnezeu sau religia

Una din marile mize ale bătăliei actuale în lume este cea prin care oamenilor să le fie înstrăinat Dumnezeu. De fapt, bătălia asta nu e tocmai modernă, e veche de când e lumea, dar acum se adaptează teribil de repede la modernism. Oamenii nu pot să mai creadă că Dumnezeu e real. Ciudat este că, li se pare absurdă credința în Dumnezeu, pe care îl numesc ironic „moș cu barbă”, dar cred în alte bazaconii infim mai mici și mai puțin susținute de istorie și știință, cum ar fi horoscopul de exemplu.

Ziua în care murim… și au murit.

Știu că o să fiu certat zdravăn, dar nu pot ignora câteva legături care sunt evidente. Au murit niște copii și asta e tragic e groaznic și nu putem face nimic altceva decât să învățăm din asta. Să ajungi doar o lecție, asta într-un caz fericit, este dramă. Să fie uciși 27 de tineri, și cine știe dacă nu mai pleacă unii, e trist și dramatic.

Totuși, prea se leagă cu o dimensiune spirituală acest incident. Iertată-mi fie bănuiala, dar dracii nu erau deloc lipsă de la un asemenea eveniment. Formația Goodbye To Gravity își lansa albumul „Mantras of War” în Club Colectiv, una din piese numindu-se „The Day We Die”. Unii martori susțin că tocmai acea piesă se cânta la momentul declanșării incendiului.

Vom putea să refuzăm o asemenea ipoteză, vom alege să refuzăm că e o putere demonică acolo. Vom putea alege să credem că e doar o conjunctură nefericită, realitatea este că dimensiunea spirituală a incidentului nu poate fi ignorată. Voi rămâne cu gândul că „dracu i-a luat din viață pe acei copii”.

Credința mântuitoare

Autor: Robert Charles Sproul

Autorul cărţii Evrei, după ce vorbeşte despre Abel, despre Enoh şi Noe, îşi îndreaptă atenţia către cel ce a fost numit tatăl tuturor credincioşilor, Avraam. El spune în capitolul 11 cu versetul 8: "Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu." Observăm că aici cuvântul "credinţă" este unit cu cuvântul "ascultare". Pentru că la esenţa credinţei stă acţiunea, fiind încrezători în ceea ce Dumnezeu porunceşte. De aceea a fost Avraam tatăl credincioşilor.

De ce a dat Dumnezeu Legea (Galateni 3: 15-29)

Autor: Phil Johnson

Apostolul Pavel a scris această Epistolă ca să confrunte şi să combată eroarea unor falşi învăţători legalişti care subminau simplitatea Evangheliei, învăţând că pentru a deveni creştin aveai nevoie de ceva mai mult decât credinţa simplă în Cristos. Ei erau ritualişti. Erau legalişti care credeau că esenţa religiei depindea de ceremonii şi păzirea legii. Aceasta este ceea ce cred cei mai mulţi oameni religioşi. Iar aceşti indivizi, provenind mai ales dintr-un mediu evreiesc, insistau că aceia dintre Neamuri care au devenit creştini trebuiau să fie circumcişi; trebuiau să adopte toate practicile evreieşti şi toate legile şi ceremoniile evreieşti din Vechiul Testament. Iar Pavel spunea că aceasta este o învăţătură falsă şi într-un mod grav falsă (el spunea că nu este deloc o chestiune minoră) fiindcă ceea ce ei făceau era să transforme Legea, mai degrabă decât credinţa singură, în instrumentul justificării.

Criza civilizației, nu a imigratiei

Recentele evenimente cu imigrația oamenilor din Siria, a întors pe dos toată Europa și încă „o țin” în ceață sau fum, prin care europenii nu mai reușesc să vadă linia orizontului. Doar o bănuiesc și se ceartă. Noi oamenii suntem tare confuzi și buimaci din lipsa de informație și reacție oficială. Mai mult, puținele reacții oficiale sunt opozante unele altora și sunt așa de diferite, încât se mărește confuzia.

Ce mă doare cel mai mult este manipularea la care suntem supuși. Da, veți zice că sunt conspiraționist, îmi asum riscul, totuși am convingerea că totul este un scenariu bine gândit, pentru a obține anumite rezultate. Nu pot crede varianta că ISIS e mai tare decât NATO, nici varianta că nu există leac de cojocul lor. Nu pot crede că nimeni nu poate opri imigrația masivă chiar de la sursă. Nu pot crede că „statele civilizare” sunt luate prin surprindere de imigrație acum și că nu au prevăzut. Nu pot concepe că serviciile de informații, nu au știut și nu au estimat impactul acestor situații, atâta vreme cât nu au emoții în a previziona cu ani înainte evenimentele, mai ales mișcările sociale posibile. Oricine a făcut puțină psihologie știe că astfel de estimări, nu sunt greu de calculat, dacă ai informația necesară.

Paralela om-umanitate

Evoluţia spirituala a umanităţii, de la crearea lui Adam şi până la apariţia pe scenă a omului născut din nou, regenerat, se poate raporta la viaţa omului perceput ca entitate, de când este conceput în pântecele mamei lui şi până la maturizare. Grădina Edenului, în care primul om a fost zămislit din ţărâna pământului Gen.2.7,8 , prefigurează pântecele matern ca „un loc tainic” în care fătul este „ţesut în chip ciudat ca în adâncurile pământului.” (Ps.139.15 ; vezi şi Iov 10/9-12 ).

Musulmanii și Europa hodoroagă care își hrănește călăul

Privind de câteva saptămâni la situația migranților musulmani am constatat că:

1. Este falsă teza prin care se afirmă că trebuie să-i primim pe musulmanii sirieni pentru că sunt săraci. Dacă doream ca europeni să ajutăm popoare sărace nu ne opream la sirieni. Numai în România în județul Vaslui și în marile orașe sunt persoane care nu au ce să mănânce căci trăiesc în sărăcie lucie. Dar până la români în fiecare zi mor 4600 de oameni de sete și 970 de milioane nu au ce să mănânce. Unui sirian îi trebuie cel puțin 7000 de Euro ca să ajungă la destinație, în Germania, deci dacă își permit nu sunt chiar așa de săraci și sunt mult mai bogați decât majoritatea africanilor. Dar până acolo dacă acum am vrea să rezolvăm problema oamenilor care mod de foame ar fi foarte simplui. Cu ce se aruncă din America s-ar rezolva problema celor care mor de foame și de sete de pe întreg continentul negru. Nu sărăcia este motivul pentru care sunt primiți în Europa. Motivul este altul.

Migranţii – căutători după o patrie mai bună

În căutarea lui după mai bine omul este în stare de mari sacrificii şi nu de puţine ori se expune la mari riscuri. Migraţia este o modalitate prin care omul a căutat să-şi îmbunătăţească condiţiile de viaţă numai că migraţia nu este un cec în alb ci, de multe ori, este un eşec. Uneori aduce satisfacţii, alteori frustrări şi neîmpliniri.

Migraţia este o dovadă a faptului că omul este mereu în căutarea a ceva mai bun. Arată spre o insatisfacţie şi priveşte înainte cu speranţă de mai bine. Stau alături în inima omului un sentiment veşnic de nemulţumire dar şi o speranţă continuă după un tărâm al păcii şi al bucuriei, al liniştii şi al împlinirii.

Semnele vremurilor din urmă în biserică (Matei 24.10-14)

Introducere

De unde ştim că vine iarna? Există semne în natură care indică apropierea ei. Frunzele se îngălbenesc şi cad, temperatura scade, apar ploi şi vântul se intensifică. Apropierea iernii este semnalată şi de plecarea păsărilor călătoare. Există semne şi în casele noastre: ţânţarii pier, începem să facem focul în sobă sau pornim centrala. Aşa dar, semnele sunt diverse şi în multe domenii.

De unde ştim că vine „iarna” peste Biserica (Bisericile locale, vizibile)?

Urcăm noi, evanghelicii, pe scara socială?

Autor: A.W.Tozer

Tradiţional, creştinismul a fost şi este religia oamenilor obişnuiţi. Ori de câte ori clasele sociale mai înalte l-au adoptat în numere mari, s-a stins. Respectabilitatea s-a dovedit a fi aproape întodeauna fatală pentru el.

Formalismul – ruda săracă și stearpă a creștinismului

De J. C. Ryle

“Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea”(2 Timotei 3:5)

“Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. “(Romani 2:28 ,29)

Textul din titlul acestei predici merita o serioasa atentie in orice timp, dar mai ales in aceasta epoca a Bisericii si a lumii. De cind Domnul Isus Hristos a lasat pamintul inaltindu-se la cer niciodata nu a mai existat atit de mult formalism si o asa falsa profesare a credintei cum exista in zilele de astazi. Acum, mai mult ca niciodata, trebuie sa ne auto-examinam, sa ne cercetam propria religie, ca sa stim de ce natura este aceasta. Sa incercam sa descoperim daca crestinismul nostru este un lucru de forma sau un lucru drag inimii.

<<<LUMINA>>>

   Lumea în care trăim este un labirint cu numeroase căi întortocheate, încâlcite, în care omenirea rătăceşte în întuneric, căutând asiduu calea de ieşire la lumină, la viaţă. Orice suflet născut pe pământ intră în acest labirint, începându-şi aventura de explorare în tentativa de a evada, fiecare după înţelepciunea lui, din împărăţia întunericului. Toţi rătăcesc ca nişte oi pierdute, fiecare îşi vede de drumul lui.
   La început nu era aşa. Atunci omul umbla în lumină, după cum Creatorul său era în lumină. Însă, măcar că L-a cunoscut, nu L-a respectat, nici nu I-a mulţumit, ci s-a dedat la gânduri deşarte şi inima sa fără pricepere s-a întunecat, facilitându-i în felul acesta, pătrunderea în labirintul spiritual în care orbecăieşte şi care este lumea de azi.

De la "majoritatea morală" la minoritatea morală

Ziua de 26 Iunie va rămâne o zi tristă în memoria multor americani de acum înainte. După cum se știe, Curtea Suprema a SUA, printr-un vot de 5/4 a decis legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex pe tot cuprinsul SUA. Aceasta înseamnă că și statele care au impus interdicții acestui tip de”căsatorie” vor fi obligate de renunțe la aceste restricții. Este o zi cand forțele răului jubilează la faptul ca păcatul, anormalitatea nu este numai celebrată și incurajată, ci -de acum încolo normalizată și instituționalizată. Repercursiunile acestei decizii sunt relativ ușor de întrezărit- consecințele ei pentru familia tradițională, libertatea religioasă și moralitatea publică fiind devastatoare.

Repetarea cuvintelor in cadrul staruintei dupa Duhul Sfant

Botezul cu Duhul Sfant aduce cu sine o bucurie supranaturala. In cadrul acestei experiente, sufletul credinciosului intra intr-o stare euforica, intr-un fel de extaz spiritual inimaginabil. In momentul in care Duhul cuprinde sufletul credinciosului in imbratisarea dragostei Sale, acesta experimenteaza emotii pe care nu le poate experimenta in domeniul material. Evanghelistul Finney spune ca in momentul cand a fost botezat cu Duhul Sfant, sufletul lui “a fost scaldat in raze de lumina”, timpul a stat in loc – patru ore i s-au parut cateva minute – iar extazul sufletesc a fost asa de puternic incat a fost nevoit sa se roage ca Dumnezeu sa il opreasca. Simtea ca moare ,scaldat in dragostea fara de margini a lui Dumnezeu.

Planul lui Dumnezeu: Omul după chipul Său

“Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” ( Geneza 1:27)
Aceasta este ceea ce afirmă Biblia, adică Dumnezeu, şi orice altceva este nebunie pentru că Îl face pe Dumnezeu mincinos. Omul are valoare atât timp cât poartă acest chip dat de Dumnezeu şi se îngrijeşte de el, căutând să fie cât mai aproape de modelul original.

A. W. Tozer

,,In multe biserici crestinismul a fost diluat pana cand solutia a devenit atat de slaba, incat, daca ar fi otrava, nu ar face rau nimanui, iar daca ar fi medicament, nu ar vindeca pe nimeni!”.

EVOLUTIA SPIRITUALA

   Spre deosebire de făptura desăvârşită prin creatie, precum a fost Lucifer, dar care a ajuns, abuzând de liberul său arbitru, victima propriei frumuseţi eşuând tragic, Dumnezeu,în viziunea Sa, l-a conceput pe om după chipul şi asemănarea Sa, de o maturitate spirituală care să sfideze legea egoismului.
    Dacă lui Lucifer actul său rebel(Isa.14.13,14) i-a marcat brusc, iremediabil destinul, transformându-i menirea de slujitor devotat în aceea de„emancipat”, pentru om, actul său de ignorare a poruncii restrictive impusă de Creator(Gen.3.6) a iniţiat procesul de dezvoltare spirituală menit să-l sustragă de sub dictatura nefastă a eu-lui.
    Cei doi factori care concură la atingerea plafonului de maturitate spirituală sunt: cugetul activat de consumarea fructului interzis din pomul cunoştinţei binelui şi răului ,coroborat cu iubirea nutrită pentru Dumnezeu.(1 Ioan 5.3)

Păcate de comitere: mândria

De câte ori ați dovedit îngâmfare prin modul de a vă îmbrăca, sau prin înfățișarea voastră în general! De câte ori ați petrecut mai multă vreme gândindu-vă cum să vă îmbrăcați și să vă împodobiți trupul pentru a merge la adunare, decât să vă pregătiți sufletul pentru întâlnirea cu Dumnezeu! Ați fost mult mai preocupați de modul în care veți apărea înaintea omului muritor decât de felul în care sufletul vostru se va înfățișa înaintea Aceluia care certetează inimile! În realitate v-ați propus să fiți apreciați de oameni, să fiți lăudați de ei, mai degrabă decât a vă pregăti să lăudați și să adorați voi înșivă pe Dumnezeu. Ați ajuns până acolo încât, prin înfățișarea voastră, să distrugeți privirile celor veniți ca să asculte Evanghelia. Pretenția voastră de a fi indiferenți față de privirea și gura lumii nu este decât o minciună. Fiți drepți și recunoașteți: dacă toți ceilalți oameni ar fi orbi, v-ați mai trudi atâta cu toaleta voastră?

C. G. Finney, Discursuri despre trezirile ...,Ed. Stephanus, București, 1995, p. 56-57.

UNDE ESTE CENTRUL UNIVERSULUI?

Unii ar zice că acolo unde se iau decizii care afectează milioane și chiar miliarde de oameni: instituțiile și personalitățile politice și guvernamentale. Alții cred că acolo unde idolii sportivi își culeg succesul performanței, în vacarmul zecilor de mii de spectatori și multelor milioane de telespectatori. Sau, poate, în laboratoarele de știință și cercetare, clasele de studiu, muzeele și centrele culturale… Desigur, mulți cred că locul de referință al cosmosului este acolo unde se plănuiesc și se negociază afacerile care adună colosale venituri și posesiuni, valorile materiale ale acestei lumi.

O deplină eliberare de sub puterea păcatului

de C. H. Mackintosh

Până acum ne-am ocupat cu acea parte a lucrării lui Hristos care se referă la problema iertării păcatelor, și credem sincer că cititorul este în întregime lămurit și convins cu privire la acest punct important. Va fi cu siguranță privilegiu său fericit, doar dacă Îl crede pe Dumnezeu pe cuvânt. „Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1. Petru 3:18 ).
Dar, dacă Hristos a suferit pentru păcatele noastre, n-ar trebui noi să cunoaștem deplina binecuvântare de a fi veșnic eliberați de povara acestor păcate? Se poate ca, potrivit cu gândul și inima lui Dumnezeu, acela pentru care Hristos a suferit să rămână într-o continuă robie, legat, înfășurat cu lanțul păcatelor sale și să strige săptămână de săptămână, lună de lună, an de an că povara păcatelor sale este insuportabilă?

Ce se ascunde sub zâmbetul nostru?

Sunt mai multe diferenţe între ceea ce vezi în România şi ceea ce vezi atunci când ieşi din ţară şi te îndrepţi spre vest. Una este curăţenia, ordinea. În România nu există iar în Occident da. Şi mai sunt şi altele dar aş vrea să mă opresc azi asupra unui alt aspect.

În România oamenii sunt aproape tot timpul supăraţi şi nervoşi, irascibili, iar în Occident sunt amabili, zâmbitori. Acest aspect nu este lipsit de importanţă deoarece are implicaţii semnificative asupra vieţii de zi cu zi. Una este să ai în preajma ta tot timpul oameni morocănoşi şi nemulţumiţi, suspicioşi chiar, şi alta să ai în preajmă oameni amabili şi deschişi. Eram cu soţia undeva într-o ţară din Europa şi ne plimbam într-un parc. Aveam un aparat foto şi mai făceam câte o poză. Un alt cuplu de localnici, vârsta lor era în jur de 55 de ani, a trecut pe lângă noi şi, fără ca să-i cerem, domnul a venit la noi şi ne-a spus că vrea să ne facă câteva poze. A luat aparatul şi ne-a făcut mai multe poze dar nu s-a mulţumit cu orice poze. Dacă nu zâmbeam destul trebuia să mai încercăm o dată, căuta unghiurile mai potrivite şi era foarte dornic să ne facă poze frumoase, până acolo că risca să devină agasant.

Iertarea înseamnă viață

Scriam in articolul precedent că, pentru a ierta, e nevoie să murim măcar puțin. E nevoie să ne dăm morții pretențiile, dreptatea noastră, plăcerea și satisfacția de a îl vedea pe greșit plătind sau pedepsit și moartea niciodată nu a fost ușoară. Moartea înseamnă despărțire și în cazul acesta înseamnă despărțire de unii ”dragi”. Ne place să avem dreptate, ne place să ni se facă mofturile sau micile hachițe, ne place să ne știm răzbunați și ne place să ni se plătească paguba, ba mai mult, ne considerăm perfect îndreptățiți să ne cerem dreptatea și în societatea în care trăim, ar însemna să fii fraier, să fii prost, să nu profiți pe urma greșelii cuiva față de tine.

Mișcarea de inerție

   Dacă pentru primii oameni credibilitatea mesajelor recepţionate de mintea lor a fost condiţionată de stimuli interni (simţăminte, dorinţe), independent de originea lor, tot aşa se întâmplă şi cu urmaşii lor.(Gen.3.1-6). Prin corupere, au intrat in sfera de influenţa a lui Satan, care este lumea, unde omenirea aleargă debusolata ca intr-o arenă cu două piste, in cerc vicios, urmărind obţinerea fericirii prin propriile resurse, prin satisfacerea poftelor trupului şi a aspiraţiilor sufletului, neajungând însa niciodata la saturaţie.(Osea 4.10); (Hagai 1.6).
    Dacă şarpele, prin promisiuni mincinoase-însa plăcute sufletului uman, a reuşit sa abată privirile oamenilor de la Creator spre ei inşişi (Rom.5.12)antrenându-i astfel intr-o cursă a morţii, Dumnezeu, prin adevarul care perpetuează viaţa, doreşte sa pună capăt acestei curse, oferindu-le oamenilor un prilej de meditaţie asupra conditiei lor actuale in perspectiva sumbra a vesniciei.

Calea răstigniților

Dietrich Bonhoeffer spunea ca atunci cand Hristos invita pe cineva la EL, il cheama sa vina si sa moara! In calitate de preoti ai lui Dumnezeu avem autoritatea ca, la randul nostru, sa aducem jertfe duhovnicesti lui Dumnezeu, cum a facut Hristos, Marele nostru Preot.

Dar ce fel de jertfe suntem chemati sa aducem?

Scriptura prezinta mai multe tipuri de jertfa, printre care: lauda buzelor noastre, darnicia noastra (despre darnicie Biblia spune ca jertfe ca acestea ii plac Domnului), implicarea in lucrarea lui Dumnezeu, etc. Dar Romani 12: 1 ne porunceste sa ne aducem pe noi insine ca jertfa. Pavel nu ne cere sa ne rastignim trupul de carne – din pacate unii au interpretat literal versetul acesta – caci chiar daca ar curge sange, sangele nostru nu ar putea spala niciun pacat. Ni se cere sa rastignim firea pamanteasca, natura pacatoasa, poftele care se razboiesc in madularele noastre. Ni se cere sa omoram pacatul din madularele noastre. Ni se cere sa acceptam un drum pe care a mers Insusi Mantuitorul Isus: drumul care duce spre propria noastra rastignire.

Iertarea înseamnă moarte

Cineva mă întreba într-o ședință de consiliere recent: De ce este așa de greu să ierte soția care i-a greșit? De la întrebarea aceasta, am pornit o discuție interesantă cu acel om, care a fost revelatoare și pentru mine și am descoperit că greutatea iertării este mare, din cauza prezenței morții în acel act. De fapt, iertarea înseamnă moarte. Cine ar putea să definească mai bine conceptul decât Isus Hristos, cel care ne-a iertat pe noi și a murit ca noi să avem parte de iertare.

Sunt liber sa consum alcool sau nu ?

In Romania, cei mai multi penticostali cred ca abstinenta de la alcool este ceruta de Scriptura. Cel putin aceasta este directia in care merg cele mai multe biserici si, chiar daca sunt si penticostali care mai consuma alcool, asta nu inseamna ca la noi e “dezlegare” la alcool. Argumentele sunt diverse si discutia poate fi de-a dreptul interesanta, pentru ca Scriptura vorbeste si despre consumul moderat de alcool, dar si despre abstinenta totala. Desi aceste doua puncte de vedere par ca se exclud reciproc, ambele pot fi sustinute cu versete din Biblie. Betia este vehement condamnata si Scriptura ne spune ca niciun betiv nu va intra in Imparatia cerurilor. In cele din urma, cand vine vorba de alcool, alegerea este a fiecaruia dintre noi si fiecare vom suporta consecintele alegerilor noastre

Colonizarea inversă

Am fost printre primii care, în orele de după masacrul de la Charlie Hebdo, a scris și explicat de ce „nu sunt Charlie”. Depinde în ce plan situăm abordarea: nu, nu este vorba numai despre libertatea de opinie și de exprimare, ci de ceva mult mai profund. Recitim The Clash of Civlizations? Ceea ce se întîmplă cu civilizația europeană din ultima jumătate de secol este treptata ei colonizare de către populații de altă structură culturală. Nu este o colonizare armată (dacă excludem actele de terorism), ci una demografică, religioasă, culturală. Cei mai vizibili sunt desigur islamiștii, dar din această colonizare fac parte și esticii ortodocși (care, din principiu, „împărtășesc valorile europene”), și „instalatorul polonez” catolic practicant și miliardarii ruși care cumpără Coasta de Azur sau cluburile de fotbal engleze, țiganii, albanezii, africanii și sud-americanii etc

Je ne suis pas Charlie (Eu nu sunt Charlie)

Lumea este din nou în alertă de când cu atentatul asupra ziarului Charlie Hebdo. Ziarele au folosit tot felul de titluri si nu au fost zgârciţi în a-i da evenimentului o importanţă capitală şi în a-l aşeza în capul listei atacurilor teroriste care au avut loc vreodată. S-a spus că acesta este al doilea ca şi gravitate după atacul din septembrie 2001 din New York.
Opinia publică a luat deja poziţie faţă de evenimentele tragice care au avut loc şi se pare că, în cea mai mare parte, a trecut de partea victimei. Marşuri de protest faţă de atacatori şi de solidaritate cu victimele deja au avut loc în toată Franţa şi lumea întreagă deplânge şi condamnă ceea ce s-a întâmplat acolo. Şi mi se pare evident faptul că nu putem fi de acord cu felul în care musulmanii radicali caută să-şi susţină cauza, în special cu acest ultim atac care a pricinuit moartea multor oameni. Sunt şi eu printre cei care condamnă atacul care a avut loc la redacţia ziarului Charlie Hebdo şi consider că nu în felul acesta trebuie soluţionate diferenţele care există între oameni, chiar dacă vorbim despre divergenţe de natură religioasă – acestea se arată a fi mai sensibile.

Becki Oprean

Dragostea altruistă

   Caracteristică în vremurile din urmă, în plan emoţional, este răceala din relaţiile interumane, care se răsfrânge şi în plan spiritual. (1 Ioan 4.20). Degradarea pe termometrul drgostei a început încă din Biserica primară(Apoc.2.4) , va continua până la sfarşit si este cauzată de abundenţa păcatului in viaţa oamenilor religioşi (Mat.24.12), neiubitori de bine ci de sine, lipsiţi de dragoste firească, iubitori mai mult de bani si de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie artificială, firească, văduvită însă de o putere afectiva consistentă emanată de la Cruce.(1 Tim.3.1-5)