Un gând pentru noul an 2017

Sfârșit de an însângerat de genocid și atentate. Și lumea se zbate în convulsiile incertitudinii. În dimensiunea spirituală istoria lumii curge în valuri. Taina fărădelegii caută să tragă omenirea în abis. Duhul Sfânt înalță valul harului divin tot mai sus. Cu cât ne apropiem de țărmul veșniciei cu atât valurile devin tot mai mari și mai dese. Ultimul val se va sparge cu rapiditate și dramatism apocaliptic de țărmul veșniciei.

Important este să fim în mișcarea Duhului pe valul harului divin și nu sub val atrași spre adânc. În prag de An Nou, mai înainte de orice urare, un gând îmi stăruie în minte: „Nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre!” (Epistola către Evrei 12:3). Nu știm ce va aduce anul care vine, dar știm că Dumnezeu este cu noi: Emanuel!

Un altfel de Crăciun

Crăciunul bate la ușă. Oamenii sunt (par) fericiți. Chiar dacă tot anul au fost triști, dintr-odată, brusc, și-au pus masca fericirii de trei zile, întreținută de zâmbete, luminițe, fapte bune, cadouri și intră în „rândul lumii”.

M-au obosit mulțimile din supermarketuri, agitația din piețe, străzile aglomerate și marfa împrăștiată pe rafturi. Târgurile sunt pline de comercianți înfrigurați care nu se gândesc decât la câștigul final. Mă întristează că porcul cu mirosul lui de pârjolit a furat esența unei sărbători atât de importante... Nu pot suporta înlocuirea lui Hristos cu un moș îmbrăcat în roșu care promite multe daruri și le asigură, dar numai copiilor cu părinți înstăriți. Hristos e prezent în colinde, dar parcă și acestea îl înfățișează așa neputincios și neajutorat…

Lenuța Mandici - Cu lacrimi pâinea mi-o frământ

Înapoi în epoca de piatră

În România oamenii sunt îngrijoraţi pentru ziua de mâine, le este frică că nu vor avea destul, adică tot ce-şi doresc, că nu vor putea să-şi cumpere un salam mai bun sau o haină mai de firmă, cu ce să-şi plătească medicamentele şi cheltuielile pentru locuinţă, că nu vor putea călători acolo unde şi-ar dori, de condiţiile de trai în general. Alături de România se află numeroase alte ţări, probabil majoritatea.

În Africa sau în ţările subdezvoltate temerile oamenilor sunt diferite. Acolo mulţi se tem că mâine nu vor avea o felie de pâine sau un pumn de orez sau chiar o cană de apă, un acoperiş deasupra capului, lucruri de care chiar depinde viaţa lor. Şi nu puţini mor din pricină că nu au aceste lucruri elementare pentru supravieţuire. Aud că în India zeci de milioane de oameni se nasc şi mor pe stradă, singura lor avere fiind o bucată de pânză pentru a-şi acoperi corpul. În fiecare zi depind de mila celorlalţi dar, din păcate, nu o prea au pentru că în cultura lor religioasă (ei cred în reîncarnare), un om poate trăi mai multe vieţi şi trăieşte mai bine sau mai rău funcţie de viaţa de dinainte, iar dacă trăieşte rău atunci înseamnă că plăteşte pentru ce a făcut în viaţa de dinainte şi nu ai voie să intervii în karma, în destinul lui.

Scopul naşterii din nou

Naşterea din nou este una dintre cele mai mari minuni care se întâmplă în univers. Ea este miracolul prin care oameni simpli, păcătoşi şi muritori, primesc natură dumnezeiască, devenind nici mai mult nici mai puţin decât copii ai Lui. A fi născut din nou înseamnă a avea aceleaşi: înclinaţii, instincte, porniri, dorinţe, pasiuni, aspiraţii, tendinţe ca ale Domnului Isus. Aceasta nu se realizează prin eforturile noastre personale, ci are la bază lucrarea de la cruce şi este realizată de către Duhul Sfânt prin Cuvântul lui Dumnezeu. Noi suntem născuţi din nou ,,nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.”(1Pet.1:23) La baza naşterii noastre din nou, stă învierea Domnului Isus din morţi, cea mai mare minune a tuturor timpurilor, şi se realizează prin unirea noastră cu El în moarte şi înviere. Naşterea din nou este opera exclusivă a lui Dumnezeu, fiind realizată din apă şi din Duh. Atât apa cât şi Duhul vin de la Dumnezeu, şi fără intervenţia divină orice strădanie omenească este zadarnică. Naşterea din nou este lucrarea specială a lui Dumnezeu prin care căpătăm o natură care poartă în ea tiparul genetic al lui Hristos. Aceasta era şi convingerea lui Pavel când se adresa galatenilor astfel: ,,Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, pânăce va lua Hristos chip în voi!”(Gal.4:19)

Prima impresie: Mulțumim lui Dumnezeu

Nu este treaba mea să-l susțin pe Donald Trump. Este treaba mea să fac tot ce pot ca să o împiedic pe doamna Clinton împreună cu tot ceea ce reprezintă ea pentru avansarea planului lui Antichrist pe planetă. Toți mebrii elitelor, care sunt antichriști în atitudinea lor față de Dumnezeu și de Christos, au fost frânați prin această înfrângere.

M-am grăbit să citesc presa europeană și am aflat că ambasadorul francez a declarat: ,,După Brexit, această alegere a lui Tump. Privim cum lumea se prăbușește înaintea ochilor noștri“. Care lume? Lumea planurilor lor demonice. Podesta, marele preot în cultul morții, a apărut în locul doamnei isterice și a spus cuvinte absolut fără rost. Sunt bezmetici, sunt turbați, dar nu vă așteptați să renunțe la planurile lor întunecate. Bătălia continuă. Schimbarea de ton și de titluri din presa engleză și german mi-a amintit de succesiune de titluri după evadarea lui napoleon: ,,Tiranul a fugit!“, ,,Nebunul se apropie de Franța“, … ,,Împăratul a reintrat în capitala care-l aștepta nerăbdătoare“ …

Halloween: Este dracul chiar așa de negru?

Redus la tăierea unui cep de dovleac, la aprinderea unei lumânări și tragerea unei glugi pe cap, Halloween-ul pare chiar ceva inofensiv, o prosteală amuzantă, o joacă de-a „bau bau”. Ce este rău să vezi tineri costumați în schelete, care alergă încălecaţi pe mătură și se sperie reciproc la colțul casei?

Luat în singularitatea lui, așa pare; luat însă în dimensiunea lui publicitară, în propagarea lui frenetică și în plăcerea lui mondială, care angrenează companii întregi și oameni serioși, vedem că lucrurile bat într-o cu totul altă direcție.

Iată cu cum aș evalua eu forța distructivă a acestui fenomen. Fără a avea studii de folcloristică celtică și fără a umbla în sertarele de la Vatican, aș spune că primul semn îngrijorător este plăcerea pentru malefic.

„Toleranţa”, „fanaticii religioşi” şi limbajul pervertit

Dacă 3.000.000 de români nu sunt de acord cu homosexualii, cu îndoctrinarea ateistă, cu educaţia sexuală a copiilor mici, sunt atacaţi cu un cuvânt perfid: INTOLERANŢĂ. Mai sunt atacaţi şi cu alte cuvinte cum ar fi: fanatici, homofobi, tradiţionalişti, ultranaţionalişti, fascişti, haters, etc. toate cuvinte ale unui limbaj de lemn produse parcă de nouavorbă din lumea totalitară a lui Orwell. ( Vezi celebra şi actuala carte de mai jos)

Politicienii noştri ne demonstrează că sunt doar marionete în mâinile marilor păpuşari ai lumii, ai elitelor progresiste care le-au impus acelaşi limbaj uniform, aceleaşi expresii de lemn, inspirate de acelaşi duh satanic.În numele aşa zisei corectitudini politice, (o oribilă „corectitudine”) ni se cere să acceptăm tot valul de imoralitate, de destrabălare, ni se cere să ne călcăm în picioare valorile creştine care ne-au protejat ca familii şi ne-au ţinut în picioare ca naţiune. Scopul este acela de spălare pe creier, de îndobitocire a individului pentru a putea fi controlat în totalitate de către Oculta Mondială care a luat cu asalt toate statele libere si care va instaura „Noul totalitarism”. Vezi cât de actual pare totul când citeşti paginile Protocoalelor de la Toronto

„Toleranţă”, a devenit un cuvânt pervertit, un cuvânt ameninţător

Poate ceva numit toleranţă să ne ameninţe? Este posibil să ne temem de ceea ce numim toleranţă?

Răspunsul este da. În societatea vremurilor noastre, numită şi postmodernă, suntem şi vom fi martorii unei schimbări culturale ce poate fi etichetată drept cea mai vijelioasă şi mai întunecată din istoria omenirii ( Josh McDowell). Şi toate aceste schimbări de rău augur se vor face în numele aşa zisei „Noua toleranţă”. Doctrina propagată azi, şi care se face tot mai simţită şi în ţara noastră, în special în şcoli, în universităţi şi politică este diferită de definiţia din dicţionare în care toleranţa este descrisă astfel: „a recunoaşte şi a respecta credinţele, opiniile şi practicile altora fără a le împărtăşi”.

Ce este naşterea din nou?

În capitolul trei din prima sa epistolă, apostolul Ioan afirnă cu o deosebită exuberanţă şi exaltare următoarele cuvinte: ,,Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat” (v1-3) Aceste versete biblice conţin trei adevăruri majore despre copiii lui Dumnezeu: Primul, este că noi nu doar ne numim copii ai lui Dumnezeu, ci suntem copii ai Lui. Purtăm înăuntrul nostru fire dumnezeiască, natură divină sau dacă vreţi genele lui Dumnezeu. Noi suntem descendenţi ereditari direct din Dumnezeu. Suntem purtători de sămânţă dumnezeiască, şi suntem concepuţi prin Duhul Sfânt. Al doilea adevăr, este că într-o bună zi vom fi ca El, tot aşa cum într-o bună zi, la vârsta maturităţii, şi copilul devine ca tatăl său. Aici apostolul ne poartă de la realitatea prezentă, la nădejdea viitoare; de la ceea ce suntem deja acum, la ceea ce vom deveni în viitor. Dumnezeu nu ne-a născut din nou, aşa pur şi simplu, că n-a avut altă treabă, ci ca să devenim asemenea Lui. Naşterea din nou este doar o etapă din procesul devenirii noastre ca Dumnezeu, şi are scopul acesta. Al treilea mare adevăr din text, este că omul născut din nou poate fi identificat din preocupările pe care le are. El înţelege, foarte curând, că principala lui menire este să se curăţească după cum şi Dumnezeu este curat. Standardul său de sfinţenie este, nici mai mult nici mai puţin decât, Tatăl său. Principala pasiune a vieţii sale este să devină ca Dumnezeu. Dacă eu, am alte standarde decât acestea, înseamnă că n-am în mine sămânţă dumnezeiască, eventual sămânţă religioasă sau morală. În acest caz, sunt doar o imitaţie de creştin, o copie falsă, sau mai simplu spus, nu sunt născut din nou. Aşadar în Biblie avem teste obiective şi precise de verificare a naşterii din nou. Aici lucrurile sunt foarte clare. Copilul ori e viu ori e mort. Nu există loc de a filozofa pe această temă. Noi avem datoria să ne aplicăm personal aceste teste, după cum, chiar Pavel îi îndemna pe corinteni: ,,Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă.” Iată deci trei lecţii biblice foarte importante despre naşterea din nou. Haideţi, de data aceasta, să le enumerăm sub formă de întrebări

Lenuța Mandici, la Biserica Albini Cluj

Răstignirea firii pământeşti

Răstignirea firii pământeşti: Iată una dintre cele mai uriaşe provocări ale creştinului. Nu am suficiente cuvinte în vocabular, pentru a-mi exprima profunda admiraţie, pentru măreaţa ingeniozitate divină, care ne-a prescris o cale atât de eficientă spre a putea trăi viaţa la cel mai înalt nivel posibil. Dacă altădată aş fi privit spre această metodă cu dezgust şi neplăcere, astăzi, după ce i-am simţit efectele benefice pe pielea mea, mă închin înaintea atotînţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu. Deşi extrem de dureroasă, mai ales pentru cei care o iau în serios, răstignirea firii pământeşti reprezintă cea mai sigură cale spre a ne bucura din plin de viaţă. Despre omul care nu i-a experimentat efectele, încă nu se poate spune că a trăit cu adevărat, ci cel mult că a vegetat la fel ca alte vieţuitoare terestre preocupate doar de hrană, adăpost şi perpetuarea speciei. Răstignirea firii pământeşti este calea care te dezleagă de putreziciune şi de glie. Prin ea dobândeşti aripile care te ajută să te desprinzi de ţărână şi să te lansezi, ca o rachetă spaţială, spre lumile spirituale unindu-te în mod personal, intim, organic şi afectiv cu Domnul Isus Hristos, spre a trăi cea mai extraordinară aventură de dragoste posibilă. Cei mai mulţi creştini rămân blocaţi pe neplăcerile produse de răstignirea firii, pierzând, ca ’ntr-un abis, imensele beneficii pe care aceasta le produce. Ca să fiu sincer cu dumneavoastră va trebui să vă prezint atât dificultăţile cât şi beneficiile acestui proces. Dar pentru a face legătura între cele două aspecte, vă voi arăta şi calea prin care acest supliciu numit răstignirea firii pământeşti, se transformă în ceva pe care suntem gata să ni-l asumăm cu toată bucuria.

Scrisoare către Biserica din Laodicea

(Apocalipsa 3:14-22)
Biserica din Laodicea este singura Biserică din Noul Testament, despre care Domnul Isus a afirmat că îi este greaţă, deoarece aceasta se afla în starea pe care Fiul lui Dumnezeu o urăşte cel mai mult, şi anume starea de căldicel. De fapt, Biserica din Laodicea se credea în cea mai perfectă formă spirituală, spunând despre sine, cu o deosebită emfază: ,,sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, însă Domnul Isus o vedea tocmai la polul opus, adresându-i amarele cuvinte: ,,eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”(v17). Scârbit de atâta falsitate, minciună şi înşelăciune, Domnul Isus a fost nevoit să exclame: ,,am să te vărs din gura mea”. Această expresie, în limba greacă, realmente, exprimă o senzaţie de vomă, stârnită de un lucru scârbos, dezgustător şi neplăcut. În vechiul Testament, mai întâlnim ceva asemănător, când Dumnezeu a spus poporului Său: ,,Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.” (Isaia1:13-14) Ce situaţie îngrozitoare pentru o biserică, care dintr-un popor, chemat să fie mireasa lui Cristos, de care Dumnezeu vrea să se bucure, aşa cum citim în Ţefania 3:17: ,,Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.”, să ajungă, prin infidelitate faţă de Mirele ei, o târfă mizerabilă şi dezgustătoare, despre care Domnul Isus să spună: mi se face lehamite de tine, de aceea: ,,am să te vărs din gura Mea”. Este greu de priceput cum este posibil ca o fecioară curtată de tocmai Prinţul Universului, să dea cu piciorul în şansa vieţii ei, cedând avansurilor seducătoare ale unor ibovnici mărunţi şi mizerabili. Însă lucrul cel mai şocant şi de neânţeles pentru orice logică omenească, este următorul: Cum se poate ca Domnul Isus, să mai iubească şi o astfel de biserică, oferindu-i şansa întoarcerii la dragostea şi credincioşia faţă de Mirele ei ceresc? Cum este posibil ca Domnul Isus să rostească unei asemenea adunări, cuvinte ca: ,,Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, deci, şi pocăieşte-te!” sau: ,,Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (v19, 21) De fapt, în aceste cuvinte, ale Domnului Isus, constă şansa fiecăruia dintre noi, deoarece cu toţii am avut momente sau perioade în viaţă, în care am cedat presiunilor seducătoare ale curtezanilor celui rău şi am trădat dragostea Domnului Isus, căzând în tot felul de pofte şi de păcate. Dacă nu am avea şansa pocăinţei şi suportul iubirii Divine, am fi nişte oameni pierduţi şi irecuperabili. Frumuseţea în cartea Apocalipsa, este că cei îmbrăcaţi în haine albe, nu sunt cei care n-au păcătuit niciodată, ci cei care şi-au spălat hainele în sângele Mielului. (Apocalipsa7:14 ) Mesajul scrisorii Bisericii din Laodicea, este că până şi celei mai corupte şi stricate biserici, în dragostea Divină fără margini, i se oferă şansa pocăinţei, cât şi provocarea câştigării biruinţei, pentru a sta împreună cu Cristos pe scaunul Său de domnie.

Pornografia: cauze, efecte şi soluţii

Pornografia este unul din marile flageluri care atentează cu neruşinare asupra moralităţii creştine, în spiritul căreia am fost educaţi. Această molimă a invadat cu o repeziciune de neimaginat toate compartimentele vieţii omului. Pornografia reprezintă o serioasă ameninţare asupra stabilităţii familiei, bisericii şi a întregei societăţi, în care trăim. Fiind considerat un subiect tabu, în familie, biserică sau educaţie, datorită vulgarităţii şi mizeriei implicate, pornografia s-a folosit de această tăcere a celor care trebuia să dea alarma, şi s-a strecurat aproape pe nesimţite în casele, minţile şi inimile unei mari majorităţi a celor care poartă numele de creştini. Probabil că nici nu ne imaginăm cât de adânc a pătruns această ciumă în rândurile societăţii sau chiar a membrilor bisericilor noastre, însă rezultatele nu întârzie să apară. Este adevărat că toate ispitele care vin pe latura trupească sunt puternice, datorită forţei impulsului sexual, dar nu imposibil de biruit. Vestea bună este că păcatul pornografiei poate fi biruit. De aceea îndrăznesc să scriu ceea ce urmează. Vă propun deci să urmărim împreună: Cauze, efecte şi soluţii la problema pornografiei

Despre folosirea corectă a încercărilor

Oamenilor le este foarte greu să creadă că Dumnezeu pune cruci peste cruci în viaţa celor pe care îi iubeşte. „De ce Şi-ar găsi El plăcerea în a ne face să suferim?”, întreabă ei. „Nu ar putea să ne facă bine fără să ne aducă în asemenea stări nenorocite”?

Da, fără îndoială că Dumnezeu ar putea face asta, căci la El toate lucrurile sunt posibile. Mâinile Lui atotputernice ţin inimile oamenilor şi le îndreaptă după cum Îi place Lui, aşa cum omul care deţine controlul asupra unui rezervor de apă îndreaptă şuvoiul încotro vrea. Dar, deşi Dumnezeu ne-ar putea mântui fără cruci, nu a găsit cu cale să procedeze astfel, întocmai cum a vrut ca fiinţele omeneşti să crească trecând prin slăbiciunile şi necazurile copilăriei, în loc să se nască direct oameni mari. El este Stăpânul. Noi putem doar să stăm în tăcere şi să ne plecăm cu veneraţie înaintea înţelepciunii Lui infinite, chiar dacă nu o înţelegem. Un lucru însă vedem clar, şi anume că nu putem deveni cu adevărat buni decât în măsura în care devenim umili, altruişti, abătându-ne privirea de la „eu” şi îndreptând-o asupra lui Dumnezeu în toate situaţiile prin care trecem.

Evanghelia prosperităţii – Ana şi Artiom

Întâmplarea care va fi relatată în cele ce urmează este reală şi a avut loc cu puţin timp în urmă. Am aflat-o de la nişte prieteni dragi care locuiesc de o vreme în Rusia, în îndepărtata Siberie, şi care îmi scriu din când în când despre viaţa de acolo. Iată întâmplarea:

“Cam odată cu noi, adică vara trecută, s-au mutat la “casa nouă” şi vecinii din apartamentul de sub noi. Am făcut cunoştinţă cu ei în nişte împrejurări mai puţin plăcute: maşina noastră automată avea nişte imperfecţiuni şi eu, din neatenţie, le-am inundat de câteva ori baia proaspăt renovată. Soţii Artiom şi Ana erau, cum s-ar spune, o pereche exemplară: tineri (cam 25 de ani) şi realizaţi. El muncea la calea ferată ca brigadier şi avea în subordonare un oarecare număr de angajaţi, iar soţia sta acasă în concediu de îngrijire a copilului. În ochii mei Ana era cea mai feminină şi mai adorabilă femeie din sat: zveltă, frumoasă, energică şi mereu binevoitoare. Deşi născuse doi copii, îşi păstrase foarte bine alura de puştoaică.

Șurubul se strânge, dar încet

Exerciții pentru ziua părăsirii

Părăsirea. O experimentăm și o exersăm tot mai des! Auzim formulări precum: l-a părăsit pentru unul mai bogat, mai tânăr..., părinții și-au lăsat copiii și au plecat la lucru în străinătate, copiii și-au părăsit părinții și s-au mutat în chirie odată cu majoratul, oamenii de afaceri și-au abandonat partenerii pentru că și-au atins scopul, s-au văzut cu sacii plini. Unii părăsesc biserica din te miri ce motive copilărești, alții își schimbă religia pentru că nu le mai convine de preot sau de pastor..., mulți slujitori ies din lucrare pentru că se simt deprimați... și lista poate continua cu exemplele dumneavoastră.

COMUNICAT OFICIAL DIN PARTEA FAMILIEI BODNARIU MARIUS, RUTH ȘI COPIII

Dragii nostri,

cu o inima recunoscatoare si plina de multumire fata de Dumnezeu si fata de dumneavoastra, va aducem la cunostinta ca ne-am hotarat sa ne stabilim in Romania. Dupa intoarcerea copiilor, mai cu seama in ultima vreme, am incercat sa ne gasim intimitatea, linistea si pacea in familie prin a parasi Naustdal si a vizita Romania. Consideram deja aceasta ca pe o reusita din mai multe motive, ceea ce ne-a determinat sa luam decizia de a ramane in Romania. Ne pare rau ca nu am reusit sa comunicam mai mult pana in prezent dar am considerat potrivit sa asteptam mai intai o reactie din partea oficialitatilor din Naustdal la scrisoarea de instiintare pe care am trimis-o in urma cu cateva zile.

Evanghelia prosperităţii – 2

Subiectul editorialului precedent (Evanghelia prosperităţii) a dus la numeroase comentarii ale ascultătorilor postului nostru de radio. (RADIO UNISON ZALAU ) Prin urmare am hotărât să mai rămânem la acest subiect şi să vă prezint părerea unui ascultător şi apoi un comentariu al fratelui Nicolae Moldoveanu. Să începem cu scrisoarea ascultătorului nostru.

”Har și pace să aveți după voia Celui ce a-nviat și lucrează prin Duhul Sfânt.

Recent ați discutat despre teoria prosperității și neconcordanța acesteia cu principiile Biblice. Când citesc în Biblie, subliniez anumite versete relevante, dar mai mult de-atât, subliniez cuvinte și expresii care ar putea ajuta înțelegerea principiilor expuse în text. Memorarea este deficitară așa că trebuie să citesc de multe ori Biblia ca să rețin principii, aplicații. Aș putea să răspund biblic la o întrebare fără să citez exact versete dacă nu am o concordanță la mine. Deci mă voi referi la “binecuvântare” ca termen Biblic creștin, prin lumina Noului Legământ, și, desigur, versetul disputat, Galateni 3:14.

Vladimir Pustan şi evanghelia prosperităţii

Era o vreme când predicatorii unşi cu Duhul Sfânt şi aflaţi sub puterea binecuvântată a lui Dumnezeu tunau şi fulgerau împotriva păcatului, păcat care îi ţine pe oameni legaţi în legăturile lui şi îi duce, în final, în focul veşnic. Adevăraţii bărbaţi ai lui Dumnezeu, la fel ca şi profeţii în vremurile vechi, scoteau pe gură flăcări care pârjoleau inimile oamenilor care trăiau în păcat şi Duhul Sfânt se folosea de ei ca să-i convingă de vinovăţie şi să aducă oamenii la adevărata pocăinţă (Ioan 16:8). Şi de acelaşi tratament aveau parte şi cei din biserici care nu trăiau pocăinţa aşa cum ar fi trebuit, cei care iubeau încă lumea şi lucrarea lui Dumnezu în ei nu se vedea aşa cum ar fi trebuit să se vadă. Şi în cazul acestora din urmă tot păcatul şi traiul firesc erau condamnate cu vehemenţă.

Cel mai important moment din istoria postdecembristă a României

În istoria fiecărui popor sunt momente cruciale care hotărăsc destinul naţiunii pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp. Hotărârile care se iau în acele momente pot aduce binecuvântare şi pace sau blestem şi nenorocire.

România a avut parte de o istorie zbuciumată şi nu puţină a fost suferinţa acestui popor dar vedem cum, în astfel de momente decisive, atunci când liderii politici au avut curajul şi inspiraţia unor hotărâri ferme şi inspirate, soarta naţiunii a avut o turnură spre bine.

Una albă, alta neagră… sau, mă rog, gri…

Astăzi, 20 iulie, Curtea Constituţională a României s-a întrunit pentru a se pronunţa în două cazuri cruciale pentru România: cazul unui cuplu de homosexuali căsătoriţi în Belgia şi care susţineau neconstituţionalitatea art.277 din Codul familiei, considerând că sunt supuşi discriminării prin faptul că în România căsătoria lor nu este recunoscută de lege şi constituţionalitatea iniţiativei Coaliţiei pentru protejarea familiei privind organizarea unui referendum pentru modificarea Constituţiei, articolu 48, alin.1, care să definească astfel familia: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”.

LA UN PAS DE ANARHIE, AȘTEAPTĂ DICTATURA! PROFEȚIILE SE ÎMPLINESC… ORICUM!

Ceea ce se întâmplă în Franța (citește: Europa și, pe-aproape, SUA) este tipic liberalismului socio-politic. Pătruns de propria sa ideologie de trei parale – precum că oamenii sunt buni(cei) dacă-i iei cu frumosul și, parte din instinctul uman, dorința de libertate și distracție este universală – liberalului îi este imposibil să depășească limitele utopiei pe care și-a imaginat-o.

RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA COPIILOR – Agenda programelor de educație sexuală

Scurt istoric al educației sexuale: cum s-a ajuns la nebunia de azi

Educația sexuală este o mișcare socială al cărei scop este să-i facă pe copii deschiși la orice formă de exprimare sexuală posibilă. Educația sexuală nu îi învață pe copii despre prevenirea bolilor, ci despre libertatea sexuală. Educația sexuală este despre schimbarea societății, copil cu copil, rând pe rând. Un material dedicat parinților, cu referire la cererea recentă pentru educație sexuală în școlile din România a unor organizații care doresc „binele” copiilor noștri. Autor: Dr. Miriam Grossman

                                            Partea I

Demult-demult, educația sexuala era o simpla lecție de biologie. Elevii invațau fapte de viața, și odata cu aceste fapte, invațau ca sexul este o parte dintr-o chestiune mai ampla, numita casatorie. Profesorii le explicau ca acesta era modul moral și sanatos de a trai. In acele vremuri, oamenii știau ca barbații și femeile sunt diferiți și ca uniunea lor este unica, spre deosebire de orice alta relație. Era de la sine ințeles ca baieții creșteau ca sa devina barbați și fetele, femei.

Există viață și după Brexit

În ultimele săptămâni întreaga planetă a stat cu ochii pe Marea Britanie, să vadă ce va decide. Pe 23 Iunie 2016, Marea Britanie a decis. Bine sau rău…nu știu. Nu am toate datele, nici expertiza necesară să mă pronunț. Sunt alții care au făcut-o deja. Dar știu că Marea Britanie are nevoie de Cristos. Că toată Europa are nevoie de Cristos.

Că Europa trebuie să-și regăsească rădăcinile creștine și să-L recunoască ca Domn și Stăpân pe Cristos. Că europenii trebuie să-și regăsească rostul în familii, biserici și comunități puternice, altfel se vor îndrepta spre un posibil dezastru. Este prea puțin important dacă legile vin de la Bruxelles sau din capitalele țărilor din Uniunea Europeană.

Poți controla păcatul din viața ta!

În viața creștinului există momente de cădere, momente cânt păcătuiește. Aceste accidente aduc întristare Duhului și celui care păcătuiește. Decoarece cazurile de cădere sunt bine cunoscute de toți creștinii – apare o întrebare, cum să le evităm?

Apostolul Iacov ne prezintă mecanismul, sau mai bine-zis algoritmul nașterii păcatului:

„Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta, lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.” (Iacov 1:14-15)

Omul păcătuiește atunci când nu își controlează gândurile, poftele inimii. Nu în zadar spune Solomon „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvorarele vieți”. Inima, gândurile noastre trebuie să fie o prioritate. Atunci când nu veghezi nu poți păzi ceva. O minte care nu alege ce să vadă, ce să discute, ce să asculte – este o inimă care îți poate afecta negativ viața. Bătălia vieții trebuie să fie pentru mintea noastră, mai mult decât pentru orice altceva.

Cât de josnic poate coborî omul…

Recent a apărut o știre năucitoare dintr-o țară înstărită, o țară liberă, chiar cea mai liberă din lume, legalizarea zoofiliei. Este un subiect abordat subtil și se încearcă strecurarea lui pe aceeași cale a obișnuinței progresive. O, Doamne, dacă este adevărat, înseamnă că am ajuns atât de jos în întuneric, încât satana își bate joc rău de tot și rânjește către omul creat după chipul și asemănarea Ta! Este lipsit de demnitate să ne gândim doar cât de mult s-a putut perverti rasa umană.

Vom asista la parade, la ceremonii dedicate smintiților care și-au pierdut orice simț uman. Vor fi căsătorii oficiate între un om și un animal… Scârboșenia pe care un popor, o națiune, o comunitate, o familie, un individ o poate promova nu este decât pasul de dinaintea revărsării mâniei divine!

Lenuța Mandici - O casă mică

Tunelul Gotthard - tunelul care duce spre infern

Când vorbeşti despre Elveţia te gândeşti la un rai pământesc. Prosperitatea împletită cu frumuseţea peisajelor fac din această ţară un tărâm de vis. Dar, ca şi cum nu ar fi de ajuns „raiul” care deja este, ca şi într-o luptă pentru a duce lucrurile spre desăvârşire, proiecte noi prind viaţă şi aduc un surplus de confort, frumuseţe şi satisfacţie sufletească. Unul dintre aceste proiecte a fost tunelul Gotthard, cel mai lung din lume, de 57 de kilometri, şi care este parte dintr-un proiect european pentru a uni portul Rotterdam de la Marea Nordului cu portul italian Genova de la Marea Mediterană. 12 miliarde de franci elveţieni şi 17 ani au fost necesari pentru finalizarea acestui proiect. Proiect inaugurat cu doar câteva zile în urmă, pe data de 2 iunie 2016, printr-o grandioasă festivitate de deschidere, festivitate la care au participat personalităţi importante din domeniul politic, preşedinţi de stat şi prim-miniştri.

Pericolul entuziasmului de trei zile!

Când am primit vestea că s-au întors acasă, în familie, copiii familiei Bodnariu, am început să înlacrimez, m-am entuziasmat, m-am bucurat, parcă era vorba de familia mea. Am trăit momentul reunirii familiei cu o mare încărcătură emoțională. Tot ce putem spune este: slăvit să fie Domnul că El a biruit! Au fost mulți implicați, zeci de mii de oameni, lideri religioși și politici s-au înrolat trup și suflet în rezolvarea cazului. Au ieșit în stradă, de la copii mici până la cei mai învârstă. Toți am simțit cu familia greu încercată! Deznodământul? Copiii familiei sunt acasă!

Doresc acum să privim mai departe. A fost un caz, dar fenomenul Barnevernet nu s-a dizolvat! Sunt mii de familii care încă sunt traumatizate! Pericolul este să uităm de ei și să ne vedem de treburile noastre de zi cu zi. Frați creștini, stimați politicieni, dragilor din bisericile

COMUNICAT OFICIAL: ALELUIA! SLAVĂ DOMNULUI! FAMILIA BODNARIU VA FI REÎNTREGITĂ!

Municipalitatea Naustdal s-a înțeles cu părinții să aducă toți cei cinci copii acasă!Vă mulțumim tuturor pentru dragostea, suportul, rugăciunile și implicarea dumneavoastră! Domnul să vă binecuvânteze și să vă răsplătească!

Deoarece urmează o perioadă de reintegrare și reacomodare a copiilor în casa părintească, este foarte important în zilele care urmează să respectăm nevoia de liniște și intimitate netulburată a familiei Bodnariu!

Apreciem înțelegerea și colaborarea dumneavoastră!

„A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţămirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.” Apocalipsa 7:12

Pastor Cristian Ionescu, purtător de cuvânt

Echipa de organizare și inițiativă: Pastor Daniel Bodnariu, Steven Bonica, Peter Costea, Timotei Dinică, Pastor Cristian Ionescu, Vinicius Sabău, Dennis Stoia, Paul Susman, familia extinsă Bodnariu

sursa: Popas pentru suflet

Se va dovedi Statul național-socialist norvegian mai ticălos decât Statul islamic?

În aceste zile autoritățile norvegiene vor decide dacă vor reda copiii familiei Bodnariu sau vor oficializa răpirea lor, de către Barnevernet. Sincer, deși mă rog și aștept o decizie normală și de bun simț, nu pot să nu mă gândesc și la varianta a doua. Oricâte explicații aș primi nu pot înțelege cum este posibil ca, în Europa creștină, unei familii să-i fie răpiți copiii din cauza credinței creștine.

Acum câteva luni am citit un articol intitulat "Ticăloșia statului islamic" în care erau prezentate ororile la care sunt supuși copiii din familiile creștine, în teritoriile controlate de militanții islamiști. Am păstrat câteva informații din acest articol pentru a face o analiză a metodelor Statului Islamic și a metodelor Statului național-socialist norvegian. Am dorit să analizez asemănările și deosebirile dintre cele două sisteme în ceea ce privește persecuția împotriva familiilor creștine care refuză înregimentarea. Și mai ales am dorit să observ cine dovedește o ticăloșie mai mare, Statul Islamic sau Statul național-socialist norvegian.

De ce nu e bine să se recunoască ideea de „familie homosexuală”?

                                                              Bogdan DUCA

~ Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut" ~

De fiecare dată când se ridică la fileu subiectul cu aşa numitele „căsătorii” homosexuale, noi, cei care ne împotrivim lor, suntem acuzaţi că am fi nişte intoleranţi fără suflet, care nu respectă libertatea celorlalţi.

În definitiv, ni se spune, care ar fi problema? Nu te obligă nimeni să fii homosexual, aşa cum nu îţi interzice nimeni să rămâi creştin. Pur şi simplu, fiecare celebrează dragostea şi credinţa după cum îl duce capul, într-un climat de „toleranţă”.

Şi apoi, cine sunt creştinii care se opun ideii de dragoste, chiar dacă e ea mai fistichie? Nu se spune chiar în Biblia lor că „dacă dragoste nu e, nimic nu e”? Sau, mă rog, se spune într-un cântec care parafrazează Biblia, dar ….tot pe acolo.

LEGALISMUL ȘI LIBERALISMUL NU SUNT INVENȚIA OMULUI, CI A DIAVOLULUI!!??

Atât legalismul cât și liberalismul, au fost chiar de la bun început folosite de diavol. Dacă ne gândim bine la discuția pe care diavolul a purtat-o cu Eva în Grădina Edenului, ne putem da seama cum diavolul a semănat îndoială în inima Evei în ceea ce privește ascultarea ei de Dumnezeu.

„Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncați din toți pomii din grădină„?” – Geneza 3:1b

Automat, Eva a fost pusă pe gânduri și a început să se îndoiască de ceea ce îi spusese Dumnezeu. Iar consecințele neascultării Evei de Dumnezeu le știm și le trăim cu toții chiar și în ziua de astăzi și sunt devastatoare. De ce? Fiindcă Eva, a pus la îndoială ceea ce a zis Dumnezeu. Același lucru se întâmplă și-n zilele noastre, de unde și atâtea biserici liberale, dar și legaliste deasemenea. Mulți lideri iau din Cuvântul Biblic doar ceea ce le place și astfel, formează mega biserici din „creștini” ignoranți care nu citesc Cuvântul Biblic sau dacă îl citesc, îl interpretează greșit, sau cum le place firii lor.

Lenuța Mandici, la Albini Cluj

O ”mântuire” diluată, invazia lumii în biserică

Mama mea a murit de la o infecție primită în spital în anul 2014.
A supraviețuit la două operații și mergea spre vindecare, infecția însă a ucis-o în câteva săptămâni.
Acum înțeleg, degeaba spălau femeile de serviciu toaletele, degeaba dezinfectau, pentru că soluția dezinfectantă folosită era apă chioară, apă etichetată.

Ce valoare mai are Pastele ?

Ce valoare mai are Pastele ? Chiar stim ce sarbatorim ?

Isus a murit pentru tine. PENTRU TINE ! De ce este asa de greu de crezut si de acceptat acest lucru ? Din nefericire, multi se vor opri la ideea ca eu am scris Isus cu un singur "i", in loc de 2. Poti scrie cu cati de "i" vrei tu, cu unul, cu doi, cu o suta de "i"- daca pentru tine, asta inseamna sa fii credincios adevarat, imi pare rau pentru tine.

Isus nu e o poveste, nu e un mit popular. E Insusi Fiul lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu a vrut, de bunavoie, sa vina pe Pamant, sa fie CA omul, insa FARA pacat pentru ca era 100% om, dar 100% Dumnezeu. A ales sa vina pentru papusile de carpa ca mine si ca tine, a ales sa moara pentru tine, a ales sa sufere din dragoste pentru tine, a ales sa indure totul. Ca tu, apoi, sa-I intorci spatele si sa-I spui " N-am nevoie de Tine!".

Mărturia incredibilă a unui tată: Sunt UCIGAȘUL propriului copil. Vai nouă, că am inventat termenul de AVORT pentru UCIDERE. O întrebare mă hăituie: Un om care a ucis un PRUNC nevinovat ce pedeapsă va primi ?

Mărturia incredibilă a unui tătic de 33 de ani, publicată pe Facebook, te face să te răzgândești dacă ai cea mai mică intenție de a recurge la avort. Investigațiile științifice au confirmat că inima copilului bate la aproape 22 de zile pentru prima oară:

"Am 33 de ani și sunt un ucigaș în libertate. Ucigașii nu sunt anonimi, ci au nume și prenume. Sunt un ucigaș în libertate pentru că legea omenească lasă ucigașii de copii în libertate", mărturisește un tătic ce a plătit un medic pentru a-i ucide copilul nenăscut.

Ziua în care soţilor Bodnariu le este interzis să fie trişti. Cum decurge o întâlnire cu copiii luaţi de Barnevernet

Cinci copii luaţi de lângă părinţii lor, doi soţi care de o jumătate de an duc o luptă cu o „maşinărie” de protecţie a copilului care nu iartă pe nimeni şi revolta oamenilor din întreaga lume care, până la urmă, l-a adus pe mezinul familiei alături de Marius şi Ruth Bodnariu. Este povestea familiei de români din Norvegia care, ajunsă la epuizare, luptă pentru a-şi lua înapoi şi ceilalţi patru copii pe care acum au dreptul să-i vadă doar câteva ore pe săptămână. Câteva ore în care le este interzis să arate că sunt trişti, chiar dacă cei mici au început deja să îşi dea seama ce se întâmplă şi să pună întrebări. Singurul care le dă părinţilor puterea de a merge mai departe este bebeluşul Ezechiel, care a venit ca o „gură de oxigen pentru cineva care nu mai are aer”, a spus pentru Gândul Daniel Bodnariu, fratele lui Marius Bodnariu, care a povestit cum decurg întâlnirile lui Marius şi Ruth cu copiii aflaţi în familii surogat. Lupta nu este nici pe departe la final, pentru că, în mai, judecătorii urmează să decidă dacă, într-adevăr, soţii Bodnariu merită să fie decăzuţi din drepturile părinteşti, iar plasamentul temporar se poate transforma în adopţie definitivă.

Cel care critică orice și oricând suferă de o sminteală sufletească...

Am încercat în ultima vreme să înțeleg fenomenul criticii obsesive practicat de unii oameni, aparent normali. De ce sunt atât de porniți să critice mereu, orice și pe oricine? De ce mint și denaturează realitatea? De ce cuprinși peste măsură de sindromul mesianic au impresia că ei le stiu pe toate? Oare acești oameni, unii dintre ei pretinzându-se creștini, n-au citit niciodată Predica de pe Munte? Oare nu au auzit niciodată avertismentul Mântuitorului: "Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați, și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura"? (Matei 7:1-2 NTR)

„Civilizația occidentală este pe punctul de a se prăbuși”. Avertismentul dr. James Dobson

Dr. James C. Dobson este poate cea mai importantă personalitate a mișcării profamilie din Statele Unite. Psiholog, autor al unor cărți de mare succes despre căsătorie și creșterea copiilor, el a analizat de-a lungul ultimelor 3 decenii degradarea accelerată a familiei și a prevăzut deznodământul inevitabil al acestei crize. Vă oferim mai jos traducerea unui articol scris cu mai puțin de 30 de zile înainte de decizia Curții Supreme din iunie 2015 prin care în SUA a fost legalizată așa-zisa „căsătorie între persoane de același sex”, în care dr. Dobson arată de ce decizia judecătorilor este unul dintre ultimii pași pe drumul către distrugerea înseși instituției fără de care societatea modernă nu poate fi concepută. Căci de la bun început mișcarea homosexualilor activiști a avut drept scop distrugerea familiei, niciodată obținerea unor pretinse „drepturi egale”.

COMUNICAT OFICIAL – CAZUL BODNARIU: EZEKIEL ESTE DIN NOU ÎMPREUNĂ CU PĂRINȚII LUI

Bebelușul Ezekiel este din nou împreună cu părinții lui! Slăvit să fie Dumnezeu! Continuăm lupta pentru reunificarea integrală a familiei Bodnariu!

Pastor Cristian Ionescu, purtător de cuvânt

Echipa de organizare și inițiativă: Pastor Daniel Bodnariu, Steven Bonica, Peter Costea, Timotei Dinică, Pastor Cristian Ionescu, Vinicius Sabău, Dennis Stoia, Paul Susman, familia extinsă Bodnariu

https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2016/04/06/bilingual-comunicat-oficial-official-statement-cazul-bodnariu-ezekiel-este-din-nou-impreuna-cu-parintii-lui-bodnariu-case-ezekiel-reunited-with-his-parents/

Lenuța Mandici, la Betania Deva

Terorismul ca şi mod de viaţă

S-a întâmplat din nou. De data aceasta în Bruxelles. Înainte a fost Parisul, dacă vorbim doar de Europa, pentru că se întâmplă peste tot în lume.

De fiecare dată credem sau cel puţin ne dorim să fie şi ultima dată. Forţele de poliţie să-şi facă datoria şi teroriştii să fie prinşi. Şi nu se întâmplă aşa şi nici nu va fi aşa pentru că nu depinde nici de forţele de poliţie şi nici măcar de terorişti. Depinde de Dumnezeu care face tot ce vrea sau care permite să se întâmple anumite lucruri.

30 de pericole care amenință Biserica lui Hristos

1. Botez, fără naștere din nou…

2. Nunți, fără haine albe…

3. Credință, fără fapte…

4. Biserici pline, dar vase goale…

5. Pocăință, fără cruce…

6. Luptă, fără armură…

7. Daruri, fără roade…

8. Cuvânt, fără Evanghelie…

9. Slujire, fără lacrimi…

10. Alergare, fără premiu!

Draga Europa!

Draga Europa, as vrea sa stii ca cei care te conduc nu-ti pot oferi nici painea nici securitatea. Banii acum nu mai au nici o valoare, banii nu pot cumpara viata in fata unui sinucigas kamikaze, si nici viata vesnica daca nu ti-ai asigurat-o.

Draga Europa, as vrea sa stii ca oricat de multi agenti de securitate ar fi intr-o tara ei nu pot ajunge nici pana la 1% din agentii de paza ai lui Dumnezeu, numiti ingeri, dar cum multi nu mai cred in ei atunci cum sa ne apere?

Draga Europa, as vrea sa stii ca solutia ta nu este intr-un Guvern comun, ci intr-un Dumnezeu atotputernic. Dar cum in ultima vreme L-ai intristat prin legi care favorizeaza crima si imoralitatea El te-a lasat sa-ti vezi de drum. Un drum pe care nu vei ajunge departe singura.

Draga Europa, un roman de-al nostru pe nume Nicolae Steinhardt a spus ca Dumnezeu nu e nevoit sa ne pedepseasca. Simpla Lui retragere din planurile noastre, pe care o face ca un gentelmen pentru ca i se cere, ne afecteaza profund, atrage nenorocirea.

Draga Europa, te indemn spre binele tau. Cheama-L pe Dumnezeu inapoi si iti va reda pacea de care ai nevoie! Cel putin sigur nu-ti vei pierde pacea sufleteasca oricat de tulburi vor fi vremurile.

Tony Berbece- https://www.facebook.com/tony.profides/posts/957750644273055

Gardul

Unul dintre cele mai comune lucruri este gardul. În orice parte ne uităm vedem garduri. Ştim că cineva deţine o proprietate undeva pentru că apare un gard. Probabil sunt zeci de mii de kilometri de garduri numai în România şi cine ştie câte milioane în lumea întreagă. De la garduri sofisticate, costisitoare, unele dotate cu senzori de avertizare şi camere de luat vederi, la simple garduri din sârmă sau din lemn, fiecare vrea să ne transmită câte ceva. În special vedem în gard o avertizare, să ştim că acolo se află un stăpân, dar uneori indică şi existenţa unui conflict. Ne-am obişnuit atât de mult cu gardul încât nici nu mai putem concepe viaţa fără el. Este un element care ne oferă o anumită protecţie şi siguranţă, sau cel puţin aşa ne place să credem.

RĂZBOIUL GLOBAL ANTI-FAMILIE ȘI POTENȚIALELE SALE CONEXIUNI NEFASTE

Pe fondul atacurilor ”pe aproape toate fronturile și din aproape toate pozițiile” asupra instituției Familiei, așa cum a lăsat-o Dumnezeu, este natural și legitim să ne întrebăm, scrutând evenimente din trecut, prezent și care se prefigurează în viitor, dacă pot fi stabilite anumite conexiuni reale între Războiul global împotriva Familiei și: (1.)”conspiraționistul” Protocol de la Toronto; (2.) aprobarea ”căsătoriilor” unisex din Canada; (3.) Agenda 2030 pentru Transformarea Lumii și (4.) abuzurile Serviciului Barnevernet din Norvegia.

Pornim în temerarul nostru demers de la un text biblic, Ezechiel 33.6, care evidențiază marea responsabilitate a străjerului, a celui care vede pericolul venind, de a înștiința poporul: ”Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, și nu va suna din trâmbiță, și dacă poporul nu va fi înștiințat, și va veni sabia și va răpi viața vreunui om…voi cere sângele lui din mâna străjerului.”

Surorile Mandici, Albini-Cluj

BARNEVERNET – un Gulag norvegian al copiilor

Semnele nu pot înṣela: ele spun cặ agonia s-a sfârṣit, în curând lumea veche nu va mai fi decât o amintire, Occidentul a intrat in post-democraṭie – stadiul ultim al unei lungi suferinṭe numitặ istorie. Fiara care (re)vine la viaṭặ sub ochii noṣtri este una plặsmuitặ din aliajul ideologic nazi-comunist.

Recent, dicṭionarul ororilor timpurilor moderne s-a îmbogặṭit cu un nou cuvânt. Dupa Gestapo, nazi, holocaust, Gulag si NKVD, iatặ cặ a venit vremea sặ învặṭặm sặ spunem si bar-ne-ver-net. Limba care ne-a dặruit acest ultim sinonim pentru atrocitate este cea vorbitặ în ṭara cunoscutặ pânặ nu demult ca cea a lui Grieg si Ibsen, înainte sa devinặ ceea ce este astặzi, adicặ patria lui Breivik ṣi a Barnevernetului.

CAZUL BODNARIU: MARIUS S-A ÎNTÂLNIT CU BĂIEȚII, PENTRU PRIMA OARĂ DUPĂ APROAPE TREI LUNI!

Ieri a fost o zi importantă pentru Marius și Ruth. După aproape trei luni, pentru prima oară, a putut și Marius să-și vadă băieții, pe Matei și pe Ioan. Până acum, doar lui Ruth i s-a dat voie să-i vadă o dată pe săptămână, timp de două ore. A fost emoționant: două ore pe care Marius le-a anticipat și așteptat cu nerăbdare, asteptare cu atât mai grea ținând cont că i se promisese că-l vor lăsa să-i vadă pe băieți săptămâna trecută. Dar Barnevernet a amânat cu o săptămână întâlnirea, pentru că… nu „reușise” să pregătească toate „aspectele” ce țineau de acea vizită.

ÎN SFÂRȘIT, PENTRU PRIMA OARĂ ÎN APROAPE TREI LUNI, MARIUS ȘI RUTH S-AU ÎNTÂLNIT CU FETELE, O ORĂ

Când au ajuns la locul de întâlnire, fetele au început să chiuie de bucurie, înainte să îi vadă pe părinți. Au alergat afară din biroul în care erau și au sărit pe părinți! Naomi a sărit de gâtul lui Marius, iar Eliana era mai să o dea jos din picioare pe Ruth.

Apoi, când Marius a îmbrățișat-o pe Eliana, aceasta a început să plângă. Naomi era tunsă băiețește. Au intrat cu toții în birou și au început să spună care mai de care tot felul de istorii. Vizita a fost supravegheată. Cand au trebuit să se despartă, Naomi nu voia să-i mai dea drumul lui Marius. Marius și Ruth au trebuit să le promită fetelor că se vor reîntâlni curând ca să ușureze despărțirea. La momentul respectiv nu știau, nici părinții și nici fetele că vor trebui să treacă două săptămâni până la urmatoarea întâlnire.

În numele copilului - totul despre povestea norvegiană a familie Bodnariu

Mi-a sosit în cutia poștală un articol de Ioana Dogloiu, senior editor la Ziare.com, întitulat: ‘’Țara lui ‘’eu te-am făcut, eu te omor’’. Oglinda norvegiană.’’ Vă mărturisesc că citind rândurile acestei doamne care apără Barnevernet-ul norvegian elogiindu-i legile și aplicarea lor, condamnând în același timp România ca fiind ‘’țara lui ‘eu te-am făcut, eu te omor’’, mi-au sărit câteva siguranțe.

Cazul Bodnariu din Norvegia! Ce au în comun Protecția Copilului din Norvegia și torționarul Vișinescu? Au acționat în numele legii

Am evitat până acum să am o opinie tranșantă pe cazul Bodnariu din Norvegia, rezumându-mă să public în „Adevărul” noutățile care au mai apărut pe această temă. De altfel, „Adevărul” a prezentat cazul încă din 21 noiembrie, la câteva zile de la preluarea copiilor. Micuții fuseseră luați din familie luni, 16 noiembrie, iar sâmbătă în 21 noiembrie, cazul era era prezentat în „Adevărul”, confirmat, neoficial, de Ambasada României din Norvegia. Trei zile mai târziu, Ministerul Afacerilor Externe a confirmat oficial, pentru „Adevărul” cazul familiei Bodnariu, refuzând să ofere alte detalii.