De ce nu sărbătoresc Crăciunul?

Știu că pare bizar să discuți o asemenea problemă în fierbințeala acestor zile care domină atmosfera sfârșitului de an. Însă privind la frământarea care absoarbe mulțimile de oameni care se consideră creștini și care fac atâtea lucruri în numele tradiției creștine, ca și evanghelici trebuie ca să ne repoziționăm tendințele și crezul dacă este cazul să admitem că ceea ce face lumea înseamă creștinism?!

În afara faptului că originile sărbătoririi Crăciunului are toate izvoarele în păgânismul de toate culorile care a influențat creștinismul imediat după formare cât și în cele două milenii de existență, actualmente, oricât de orb spiritual ai fi, tendințele sufocante de astăzi obligă creștinismul autentic să-și formuleze argumentele necesare de motivare împotriva neo-păgânismului comercial impus de sistemul global al Anticristului.

Crăciun fără Isus

Pentru creştini există multe porunci. Dar de multe ori, înţelegem greşit rostul lor. Poruncile lui Dumnezeu ne sunt date pentru a ne păzi de capcanele duşmanului sufletelor noastre şi pentru a rămâne într-o stare după voia lui Dumnezeu, nicidecum pentru a ne mântui sufletele şi a-L determina pe Dumnezeu să ne ducă în cer. Şi mai păzim poruncile Lui datorită faptului că Îl iubim pentru tot ceea ce am înţeles că este El şi a făcut pentru mântuirea sufletelor noastre.
Una dintre porunci (putem să-i zicem şi sfat) o găsim în Evrei 12 cu 2:”Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” La ce ne poate folosi ascultarea de această poruncă?

Sfinţirea: Imperativul moral -James Montgomery Boice

James Montgomery Boice

Text: Rom.8.12-13
Doar cu o săptămână în urmă am primit o scrisoare de la o veche prietenă pe care n-o mai văzusem de trei-patru ani sau probabil mai mult de atât. Iar această scrisoare ridica o problemă veche. Este una pe care slujitorii Evangheliei sau pastorii o aud frecvent. Cu doi ani în urmă prietena mea începuse să se întâlnească cu un bărbat necreştin. Chiar de la începutul relaţiei ea ridicase problema legată de religie. El a refuzat imediat să vorbească despre acest subiect spunând că nu este interesat de el. Ea a renunţat să mai discute despre aceasta la momentul respectiv, fiindcă raţionamentul ei a fost că relaţia nu va rezista oricum. Dar a continuat. Şi se afla acum la doi ani de la acel moment. S-a îndrăgostit de el şi mi-a scris pentru a-mi explica unele dintre problemele pe care le întâmpina şi pentru a-şi împărtăşi gândurile.

Lupta cu inerția

Trăim într-o societate în care prea mulţi nu sfârşesc cu happy-end. Unde, foarte, foarte mulţi se dau bătuţi. Familii tinere eşuate, avorturi, divorţuri, suicid, biserici care se închid. La început scântei, flăcări, dinamism. Apoi, tăcere… O lume înfrântă. A oamenilor cu capul plecat. Şi cu spinarea cocoşată. Preoţi ce fac slujbe în biserici goale. Pastori puşi în ţarc de către comitete de soţii, de biserici, de fraţi. Creştini ce nu-L mai vestesc pe Isus, pentru că de ani întregi nu s-a mai pocăit nimeni. Biserici fără seri de evanghelizare, cu predici sterpe şi cântări pe trei beregăţi. Oameni ce nu se mai roagă pentru bolnavi, nu-şi mai binecuvântează copiii. Şi unii nu mai cred în darurile Duhului Sfânt. Creştini ce-au lăsat armele-n rastel. Neutilizate, sunt pline de rugină… Cum să mai tragă, cum să mai ocheşti cu ele?

Patru copii decapitati de Statul Islamic pentru ca n-au vrut sa renunte la Isus

Andrew White, cunoscut drept "vicarul din Bagdad", a relatat, pentru Orthodox Christian Network, ca aceste crime au avut loc intr-o enclava crestina din apropiere de capitala irakiana, ce a fost ocupata de Statul Islamic, scrie The Independent. Gruparea terorista Statul Islamic a decapitat patru copii crestini in Irak, dupa ce acestia au refuzat sa se converteasca la islam, sustine un vicar britanic ce locuieste in tara.
White a povestit ca gruparea extremista a "vanat" crestinii din Irak si "i-au ucis, le-au taiat copiii in jumatate, le-au taiat capetele si ei s-au mutat in nord si a fost atat de ingrozitor ce li s-a intamplat". Militantii "au venit la unul din oamenii nostri zilele trecute, era un crestin. I-au spus barbatului, un adult: Fie spui ca te convertesti, fie iti ucidem toti copiii. Era disperat, a spus cuvintele. Si apoi m-a sunat: Parinte, am spus cuvintele, asta inseamna ca Dumnezeu nu ma mai iubeste? Si eu i-am spus: Dumnezeu te iubeste, te va iubi mereu".

Veta și tableta

Nu aș fi crezut pentru nimic în lume că Veta mea se va arunca, așa cu capul în jos, în lumea asta virtuală! Cum să cred așa ceva, când Vetei nu-i plac nici măcar telefoanele mobile? I-am cumpărat unul și ei, că azi trebuie să poți comunica, nu-i așa? Ba ai o pană de cauciuc și trebuie să ceri ajutor dacă nu poți și nu ști cum s-o repari, ba ai alt necaz pe unde umbli…
Veta conduce acum și ea, sau mai bine zis, mai mult ea, mașinuța noastră, veche dar încă bună. Eu merge tot cu tramvaiul la lucru. Veta mai iese la cumpărături, mai duce copiii la școală, mai vizitează câte-o prietenă. Avea nevoie și de un telefon pentru cazuri de urgență, și să mai pot vorbi și eu cu ea în pauza de prânz.

Ajuta cu lemne de foc o mama singura cu 4 copii

4 copii impreuna cu mamica lor risca sa ramana in frig in aceasta iarna. Doamna Adriana, mama acestor copii nu are loc de munca, doar ocazional mai castiga un banut maturand scari de bloc. Sunt zile cand nu au ce manca, singura lor scapare este cantina din oras (Oravita, jud. Caras Severin) unde primesc gratuit o masa pe zi. Singurul lor venit este alocatia copiilor din catre trebuie sa isi plateasca intretinerea la bloc si ce le mai ramane sa cumpere mancare. Anul trecut aceasta familie a primit din partea noastra o soba de foc cat si lemnele de foc. Mama acestor copii nu are cum, doar din alocatia copiilor sa isi permita sa cumpere lemne de foc pentru aceasta iarna, care ajung la 1 000 lei (250 de euro). Blocul in care locuiesc este foarte friguros pentru ca este din beton. Nu putem ramane indiferenti fata de acesti copii! Facem un apel de suflet la toti cei care pot si doresc sa ajute aceasta familie. Dorim sa le cumparam cat mai repede posibil lemnele de foc in valoare de 1 000 lei (250 de euro) cat si alimente cu ocazia Sarbatorilor de Iarna. Cei care doresc sa ajute aceasta familie, va rugam sa ne contactati pe email: misiuneaslujirecrestina@gmail.com, telefon: 0749 402 098 sau 0766 365 833. Asociatia noastra se va ingriji de cumpararea, taierea si depozitarea lemnelor.Cei care doriti sa faceti donatii va rugam sa accesati site-ul: Speranta pentru Romania

Legea lui Dumnezeu este o OGLINDĂ pentru sufletul tau!

Sfintele Scripturi consemnează că „înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut înseama câtă vreme nu este o lege". (Rom.5:13).
Prin intermediul Cuvântului „care judecă simţirile și gândurile inimii” , sursa faptelor rele (Marc.7.21-23), Dumnezeu il conștientizează pe om de starea lui păcătoasă, și îl condamnă la moarte, care este „plata păcatului.” (Rom.6:23).
Insa „ Dumnezeu nu doreste moartea păcătosului” (Ezech.33.11), ci „voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului”. (1Tim.2:4). Adevărul este că Legea îl dovedeşte pe om vinovat înaintea lui Dumnezeu „deoarece prin Lege vine deplina cunoştinţă păcatului" (Rom.3:20), dar Legea nu poate face altceva (Gal.3.21b), decât sa-i îndrepte privirile „spre Isus Hristos ca să fie socotit neprihănit prin credinţă." (Gal.3:24). Prin sângele Său, Isus Hristos a spălat păcatele celor ce cred în El (Efes.1.7), iar prin trupul Sau, oamenii au murit faţă de Lege(Rom.4.7) „pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui (1 Cor.15.56), în aşa fel să nu mai fim robi ai păcatului" (Rom.6:6).

Tamara Onufrei

De ce să nu ne călugărim

Unii au o părere greşită despre ce înseamnă să te călugăreşti. Cred că un călugăr este unul care s-a retras undeva în munţi, la o mănăstire sau într-o peşteră. Dar nu e doar atât.
Dumnezeu ne spune că cea mai mare poruncă este să-L iubim pe El şi apoi pe oameni, ca pe noi înşine. Dacă este o poruncă şi vine de la Cel Preaînalt şi Veşnic trebuie să căutăm s-o împlinim, altfel nu suntem nimic.
De ce se retrag unii oameni şi se fac călugări?

Pericolul pornografiei

O mulţime de oameni conideră că privirea unor materiale cu caracter indecent este „bineprimită ” doar de la o anumită vârstă . În acest articol vreau să vorbesc despre pericolul indecenţei (imoralităţii) asupra societăţii , în special despre pornografie . DEX-ul dă definiţia cuvântului pornografie ca:

„„1) interpretare obscenă si imorală a problemelor legate de sex. 2) lucrare pretins artistică (scriere, desen, pictură, fotografie etc.), care prezintă scene obscene destinate a fi comunicate publicului. 3) faptă sau vorbă obscenă.”.”

Chiar şi DEX-ul defineşte pornografia ca un lucru imoral şi neruşinat .Oare ne trebuie mai mult ?
Pornografia este definită de către alţi autori ca şi „descrierea sau înfăţişarea activităţii sexuale sau a organelor sexuale în vederea realizării de câştiguri financiare ”.
De fapt reprezintă o întregă industrie ce cuprinde reviste şi romanele pornografice , cinematografele cu filme porno , barurile streaptease , „liniile erotice” şi sexul pe computer .
De ce este pornografia pericuoasă?
1. Progresează
Evoluţia pornografiei .
a) Dă dependenţă.

Religie si politica

Fara sa spunem ceva nou, s-a spus deja destul in acest sens, alegerile prezidentiale din Romania care tocmai s-au incheiat au furnizat o mare surpriza. S-a scris si se va mai scrie pe marginea acestui subiect si multi analisti au cautat sa explice care a fost cauza infrangerii sau a succesului. Sa-mi fie ingaduit si mie sa incerc sa explic infrangeerea marelui favorit si succesul celui ce a castigat.

CINE ȘI CUM A CÂȘTIGAT ALEGERILE ÎN ROMÂNIA?

Singurul care era cât pe ce să răspundă “corect” la această întrebare, a fost vicepremierul Dragnea. De fapt el a spus, că Dumnezeu le-a pierdut și a zis: “Ce să fac eu, fiindcă nu dețin puteri mistice.” Încerc să explic așa după cum eu înțeleg, ce a spus de fapt domnul Dragnea.
Dacă urmărim explicațiile jurnaliștilor și comentatorilor de pe la toate televiziunile, dar și din presa scrisă, ne dăm seama că toți au fost surprinși, iar unii de-a dreptul bulversați de ceea ce s-a întâmplat la alegerile de duminică.

Cum a votat Dumnezeu

V.V. Ponta și isteții din jurul său au avut ideea să-l bage pe Dumnezeu în campania lor electorală. Prin mijloace specifice corupției, au convins și o grămadă de înalți prelați să li se alăture.
Înfrîngerea zdrobitoare a lui V.V.Ponta este, pentru orice drept credincios din această țară, o lecție: cînd te joci cu icoanele pe spatele cărora scrii să te voteze lumea, cînd scoți Biblia ca un fariseu la televizor, cînd mituiești Biserica ca să-l cîștigi pe Dumnezeu de partea ta, cînd îl țintuiești pe un frate al tău creștin cu aroganță și îl umilești că nu merge la aceeași Biserică la care mergi tu cu televiziunile după tine să fii filmat pupînd crucea, poți fi sigur că pierzi. Dacă ai vreo secundă impresia că Dumnezeu e cu tine în campanie electorală și că El îți bagă voturi în urnă, fii sigur că nu El e acolo. E celălalt! Vicleanul! Dumnezeu nu te-ar face niciodată să crezi că este acolo unde n-ar putea fi niciodată. Dacă se bagă în politică, Dumnezeu nu o face niciodată pentru cineva sau împotriva cuiva - o face pentru un popor întreg sau n-o face deloc (dacă Ponta ar fi citit atent prima parte a Bibliei pe care o tot vîntura cu evalvie de ochii lumii ar fi înțeles regulile după care Dumnezeu joacă politic) și mereu în logica luptei cu cel viclean.

Umanizarea şi dezumanizarea prin media

anti socializare from Tabor Oradea on Vimeo

Ce înseamnă a aduce roadă pentru Dumnezeu

Laurentiu Balcan

Ca slujitori ai lui Dumnezeu, le-am spus oamenilor, de multe ori, ca un crestin care nu aduce roada pentru Dumnezeu nu este crestin cu adevarat. Desi nu am definit foarte clar ideea de roada, am lasat sa se inteleaga ca a aduce roada inseamna a conduce pe cineva la mantuire. In multe medii evanghelice, multiplicarea este privita ca o conditie nerostita a mantuirii. Ce folos sa fii mantuit daca tu nu aduci pe nimeni la mantuire? Cliseele au fost enuntate cu mare repeziciune si am ajuns sa acceptam niste supozitii ca adevar absolut. I-am facut pe oameni sa se invinovateasca, pentru a-i determina sa mantuiasca pe cineva, sa se multiplice si sa aduca, pana la urma, roada. Le-am spus ca daca fiecare crestin ar aduce pe cineva la mantuire, in cativa zeci de ani lumea ar fi plina de crestini. Ecuatia este destul de simpla: 2 aduc 4; 4 aduc 8; 8 aduc 16; 16 aduc 32 si asa mai departe.

Dar este aceasta ecuatie biblica?

ISIL și lepădarea de credință

“O prietenă tocmai a primit un mesaj de la fratele ei, acesta cerând să înălţăm o ploaie de rugăciuni peste el şi familia lui, familie pe care tocmai şi-a văzut-o înjumătăţită. El este parte dintr-o misiune şi ISIL tocmai au ocupat oraşul unde el misionează. El spune că ISIL merge din casă în casă la toţi creştinii şi le cere copiilor din familiile de creştini să renunţe la Cristos. El spune că încă nici un copil nu a renunţat încă. Şi din această cauză toţi copii au fost ucişi. Dar nu şi părinţii. Reprezentanţii Naţiunilor Unite s-au retras din zonă şi toţi misionarii sunt pe cont propriu. Ei sunt dispuşi să lupte pentru familiile lor chiar dacă asta înseamnă să meargă la moarte. Este cuprins de teamă şi este foarte greu să înceapă o lucrare de întărire spirituală în familiile care şi-au văzut copiii martirizaţi. Totuşi, spune el, ştie că Dumnezeu l-a chemat să fie o voce şi mâini în acel loc şi în acest timp. Cu toate acestea ne imploră să ne rugăm pentru ca să îşi poată duce la bun sfârşit misiunea în asemenea circumstanţe. Şi, asemenea copiilor, dacă va fi chemat ca şi martir, să o poată face.”

De ce poți ierta

Text: Mat.18.21-33
…iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi .(Coloseni 3:13)
Uneori ne este greu să-i iertăm pe alţii. Ştim că nu este corect
să ţinem duşmănie, dar este o luptă să trecem cu vederea
tratamentul rău pe care l-am îndurat. Cînd nu iertăm, lucrarea
noastră pentru Domnul îşi pierde din interes, bucuria se dimi-
nuează, părtăşia noastră cu Domnul şi cu alţii are de suferit. Dar,
slavă Domnului, există o soluţie! Dacă reflectăm la cît de multe
ne-a iertat Dumnezeu, vom găsi că este uşor să-i iertăm pe cei ce
ne-au rănit.
Un canadian, pe nume Macdonald Dubh, a învăţat această lecţie
în primii ani cînd s-a întors la Domnul. Cînd a primit mîntuirea,
inima îi era plină de resentimente şi de gînduri de răzbunare faţă
de un om care îl tratase deosebit de ruşinos. Dar în ziua cînd şi-a
pus încrederea în Cristos, s-a gîndit numai la problema păcatului
său. Gîndurile la felul cum fusese tratat de rău nici nu i-au mai
trecut prin minte. Imediat după aceea, omul care l-a condus la
Domnul i-a făcut o vizita şi a discutat cu Dubh despre respon-
sabilitatea de a-l ierta pe cel ce l-a tratat atît de crud. Cu lacrimi
în ochi, acest nou creştin i-a spus: “Oh, este un lucru mic. Este atît
de puţin faţă de mulţimea păcatelor de care am fost iertat!”
Ai fost tratat şi tu cum nu trebuie, neînţeles sau calomniat? Ţi-au
trecut prin minte gînduri de răzbunare? Dacă da, atunci începe să
reflectezi la mulţimea păcatelor pe care ţi le-a iertat Cristos. Vei
putea cu greu să mai ţii duşmănie pe cineva. Vei fi eliberat de un
spirit de amărăciune. Vei pierde dorinţa de-a te răzbuna. “Cum v-a
iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” – P.R.V.
Să-ntorc obrazul celălalt
Ajută-mi s-o fac ca Tine,
Trăind sentimentul înalt
Al iertării depline. – Monroe
Ne putem opri de a-i mai ierta pe alţii
cînd Cristos se va opri să ne mai ierte pe noi.
FamToFam

Căci dacă păcătuim cu voia...nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate

DAVID (DUTU) MICLEA

A trebuit sa ma gandesc mult, pentru a incepe sa scriu despre acest subiect…Evrei 10:26-27 este unul din versetele care ii ingrozeste pe crestini. Haideti sa-l citim impreuna:
„Căci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare infricosata a judecatii si vapaia unui foc care va mistui pe cei razvratiti.”
In urma cu aprox. o luna de zile am ascultat un pastor, care in timpul predicii sale, a folosit si aceste doua versete din Epistola catre Evrei. A fost un dezastru teologic, si un examen de rabdare pentru mine, sa ascult cat de usor se loveste in planul de mantuire al Domnului Isus Cristos. Deseori m-am intrebat: Oare acesti slujitori nu au ajuns la o adevarata cunostinta biblica, sau prin predicile lor, doresc sa tina Biserica sub autoritatea lor. Oricare ar fi motivatia lor doresc sa spun doar Adevarul care elibereaza crestinul cazut in pacat, iar acum are impresia ca a pierdut tot, si nu a mai ramas pentru el, dacat: ,,asteptare infricosata a judecatii si vapaia unui foc care va mistui pe cei razvratiti”
In primul rand autorul Ep. catre Evrei vorbeste despre o persoana care a cunoscut adevarul, a beneficiat de jertfa care i-a spalat pacatele, iar dupa aceea a savarsit un pacat ,,cu voia”. Eu personal, nu cunosc pacate savarsite fara voie, deoarece crestinul minte cu voia, barfeste cu voia, poate blastama cu voia, se imbata cu voia sau comite adulter cu voia. Pentru ca sa ajungi la aceste pacate trebuie sa premaditezi pregatirea acestor pacate si apoi sa le faci. David nu a ajuns sa comita adulterul si crima accidental. El cu siguranta a privit, a poftit si a infaptuit pacatul. Intre aceste etape exista si posibilitatea sa te opresti, dar David nu a vrut. Dorinta lui era sa pacatuiasca.

Robert Turcescu: „Sunt un om păcătos ”

    „In lipsa lui Dumnezeu, totul va fi îngăduit” – Dostoievski
   „În om e un șir nesfârsit de oameni” – Mihai Eminescu
   Cum de știu că sunt un om păcătos? Cum am constatat asta?
   De ce majoritatea oamenilor par să nu înțeleagă acest cuvânt    (păcătos)?
   Unui om care nu a simtit niciodata durerea fizica e dificil si aproape    imposibil sa i-o definesti. La fel, vorbeste-i unui orb de culorile       deosebit de placute si atractive ale florilor de primavara sau cele ale    frunzelor de toamnă, el nu va putea intelege pe deplin oricât ne-am stradui noi!

POCĂINŢA LA CONTROL

O radiografie completă a modului cum este ințeleasă dar mai ales aplicată pocăința de către creștinii de azi.
   1.Pocaința mimată
   “Pocăit”, un termen devenit un invectiv în spaţiul românesc. Apelativul „pocăitule” are, în general, o conotaţie vădit dispreţuitoare. „Pocăiţi” sunt consideraţi a fi cei care aparţin denominaţiilor evanghelice. Şi totuşi, astăzi, însuşirea acestei titulaturi nu mai comportă semnificaţia reală pe care o poartă termenul în sine. Mulţi pocăiţi nu mai sunt pocăiţi. Asta se vede limpede. Chiar şi de către cei din afara tronsonului evanghelic.

Adevărul cel mai teribil din Scripturi – Paul Washer

Patru păcate sexuale pe care orice creștin trebuie să le evite

   Pacatele sexuale excesive si goliciunea, este una dintre marcile culturii noastre occidentale si o mare parte a lumii de azi. Totul este senzual. Totul trebuie sa fie sexy. Traim intr-o lume nebuna dupa sex, si goliciunea sare la noi peste tot. Devine din ce in ce mai dificil pentru femei si barbati sa se mentina intr-o stare de puritate morala.
   Pacatul sexual si neglijarea legilor de puritate in trupul lui Christos (Biserica), este una din elementele care au potentialul sa aduca slabiciunea, boala, si chiar o moarte prematura multora din Biserica. Acesta este un aspect uitat, unde nu se deosebeste trupul lui Christos (1Corinteni 11:29-31).
   Aceste ultime afirmatii suna asa de primitiv in biserica contemporana de astazi. Exista o lipsa de discutie pe aceasta tema din partea pastorilor din cauza faptului ca ar starni acuzatii ca ei ar fi neiubitori, ca judeca, ca sunt legalisti, si ca ei impartesc frica si condamnare. Sincer vorbind, noi ne-am pierdut calea in aceasta privinta. Corectia, mustrarea si observatia lipsesc in mod clar de la sfaturile noastre in aceste zile strambe de comfort fals si mila nebiblica.
   Altadata, era ceva obisnuit sa se faca o corectare nu numai folosind Scriptura dar si prin manifestarea darurilor Duhului Sfant. De exemplu, un batran in credinta spunea ca atunci cand se facea rugaciune pentru cei bolnavi, persoanele care au fost infideli in casatoria lor si nu s-au pocait de fapta lor, dar care totusi doreau vindecarea au fost mustrati cu asprime de Duhul Sfant. Pe vremea aceea ei au inteles ca numai o pocainta din adancul inimii si o curatire prin sangele pretios al Domnului Isus Christos putea sa ierte gravitatea acestei crime.

Scrisoare deschisa...

„Domnul să vă înmulţească harul şi binecuvântările pe ogorul Evangheliei!
   Trăim vremuri de crize. Criza lipsei de dragoste faţă de Dumnezeu şi a dragostei faţă de fraţi şi faţă de lumea pierdută în păcate şi stricăciune e aproape în toate bisericile. O stare de moleşeală, de adormire spirituală a pătruns pe nesimţite şi în bisericile noastre, nu numai în cele oficiale. Unele au încă o prezenţă frumoasă dar lipseşte puterea şi lipseşte roada. Unii, obosiţi, au suspendat un serviciu de închinăciune de duminica după masa, căci poporul nu venea la Casa Domnului. Prin anii 1945-1950 noi aveam trei servicii pe Duminică şi adunările erau tixite.
   Ce s-a petrecut? Fără să ţineam seama s-a dezvoltat gustul de predicatorie. Şi Duhul Sfânt şi orele de rugăciune erau tot mai neglijate. Se punea un frate mai slăbuţ să o conducă. Şi tinerii au început să lipsească, căci păstorul însuşi lipsea. Era prea ocupat. Ori forţa Bisericii nu stă în oratorie, ci în rugăciune. Şi iată, pe nesimţite, am ajuns la o stare de răcire a dragostei, un fel de apostazie (2Tim.3.5).
   Unii vor zice: „Am ajuns la ceea ce s-a profeţit”. Nu, nu trebuie să gândim aşa. Nu noi suntem în funcţia de proorocie ci Duhul profetic a ştiut mai dinainte cum vor fi unii şi a dat înştiinţarea ca noi să nu ajungem în acea stare. Dumnezeu e Izvorul Dragostei, a căldurii spirituale. Prin îndepărtarea treptată de El am ajuns la un formalism uscat. Rugăciunea nu poate fi substituită cu nimic. Ea e părtăşia prin Duhul Sfânt cu Dumnezeul nostru mare. Celelalte, fără ea, devin surogate. Nu e mirare că nu mai e căutarea celor pierduţi. În cele mai multe locuri la botez sunt doar unii copii de-ai pocăiţilor, şi din aceia unii fără naşterea din nou. Când nu e părtăşia sfinţitoare cu Dumnezeul Preasfânt, valuri de păcătoşenie inundă bisericile: prefăcătorie, minciuni, plăceri, avorturi, divorţuri, duşmănii. Şi biserica nu mai e Biserică ci sinagogă a Satanei.
   Trebuie să ne trezim, să ne pocăim. Realitatea trebuie să ne zdrobească inimile. Înapoi, conform Cuvântului, la post şi rugăciune. E vreme târzie. Venirea Domnului e mult mai aproape. Şi ce mare e răspunderea noastră! Fiecare să înceapă cu el. Daţi valoare rugăciunii personale. Domnul Isus a zis: „Intră în odăiţa ta şi închide uşa”, adică izolează-te de toate. Lasă televizorul, lasă Internetul, şi toate afacerile. Priveşte-te pe tine în lumina Lui, smereşte-te şi şi roagă-L ca prin Duhul Sfânt să te facă o forţă spirituală pentru ridicarea bisericii şi pentru mântuirea multor păcătoşi. Hotărâţi cu biserica zile de post şi rugăciune. Topiţi-vă în faţa Lui pentru răcirea dragostei. În toate trezirile spirituale Dumnezeu s-a folosit de oameni ai rugăciunii. Fiţi la îndemâna Lui. El aşteaptă şi vrea aceasta. Şi lumea pierdută aşteaptă după trimişi ai lui Dumnezeu, care să-i ia de mână, ca îngerii pe Lot, şi să-i scoată din Sodoma de azi. El e gata pentru lucrări nemaipomenite (Luca 21.25-26).
   Scrisoarea aceasta e un strigăt al dragostei mele către toţi fraţii mei răscumpăraţi prin sângele lui Dumnezeu care a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.
   În glorioasa Lui slujire,
   bătrânul frate Petru Popovici”

Mărturia mea…

~DANIELA BANITA~

Marturia intoarcerii mele la Dumnezeu… M-am născut într-o familie de ortodocşi care ţinea cu regularitate zilele, praznicele, sfinţii! Se punea mare accent pe credinţa strămoşească! Am fost dată la orfelinat până la varsta de 3 ani, când sora tatălui meu a dorit să ia de crescut o fetiţă de la orfelinat…

ULTIMUL APEL – Fii alaturi de Andrada pentru ultimul tratament impotriva leucemiei

Domnul sa fie laudat, cosmarul Andradei Uskar se apropie de sfarsit. Toate analizele sunt foarte bune. Andrada nu mai are nici o celula de cancer in corp. A dat bacalaureatul, a luat media generala 8.25 si a intrat la Facultatea de Stiinte Politice din Bucuresti. Parintii Andradei sunt foarte bucurosi, iar de acum incolo isi vor concetra eforturile pentru a o sustine la facultate. Andrada are acum curajul si puterea sa viseze o viata fara leucemie, cariera, o familie, un viitor.

Despre ascultare prin credinţă, şi despre îndreptăţirea prin faptele legii (legalismul)

Există multă binecuvântare pentru suflet la fiecare pas al ascultării, căci ascultarea este rodul credinţei, iar credinţa ne pune într-o legătură vie cu Dumnezeu Însuşi. Dacă privim ascultarea în această lumină, ne vom da uşor seama de diferenţa uriaşă dintre ea şi legalism.

O, Marie!

Plâng! Spăl picioarele prăfuite cu lacrimile recunoștinței, cu lacrimile adorării, cu lacrimile frângerii. Le alint cu mătasea părului. Scot inima din piept, calcă cu piciorul gol pe ea zdrobește-o! Devin-o Domnul ei, regele ei, stăpânul ei!

Adevăratul sfânt este diferit

Autor: A.W.Tozer
   Influenţa cea mai puternică a Bisericii se simte atunci când ea este diferită de lumea în care trăieşte. Puterea ei stă în faptul că este diferită, creşte în măsura în care diferă şi scade atunci când diferenţa se diminuează.    Faptul acesta este atât de clar şi de deplin prezentat în Scripturi şi atât de bine ilustrat în istoria Bisericii încât este greu să înţelegem cum am putea să-l ratăm. Dar îl ratăm cu siguranţă, fiindcă auzim constant că Biserica trebuie să încerce să fie ca lumea cât de mult posibil, exceptând, desigur, punctele în care lumea este prea, prea păcătoasă; şi ni se spune să ne adaptăm lumii şi „să ne facem tuturor totul”. (Această folosire a pasajului, apropo, arată spre cuvintele lui Petru potrivit cărora „preaiubitul nostru frate Pavel” a scris unele lucruri pe care cei neînvăţaţi şi nestatornici le răstălmăcesc spre pieirea lor.)     Un semn sigur al caracterului ceresc al Bisericii este acela că e diferită de restul omenirii; similaritatea este un semn al decăderii ei. Fiii lui Dumnezeu şi fiii oamenilor sunt separaţi din punct de vedere moral şi spiritual şi între ei este o mare prăpastie de nestrămutat. Când persoanele religioase încearcă să treacă peste această prăpastie prin compromis, ei violează înseşi principiile Împărăţiei lui Dumnezeu.

Caz umanitar: Ajutati-l pe Iarco sa respire!

Spiritul lui Diotref vs Spiritul lui Isus

    Spiritul lui Diotref din care derivă acel comportament laodiceean, ce transpare acum în vremurile din urmă în sânul bisericii, de autonomie (Apoc.3:17) şi de supraevaluare a aportului uman în slujirea lui Dumnezeu în dauna celui divin, este evidenţiat prin pătrunderea învăţăturii nicolaite (Apoc.2:6;Apoc.2:15) în mentalitatea unor membri ai adunărilor locale.

PACATUL POFTEI !?

Joshua Harris a scris o carte nemaipomenită intitulată „Sex Is Not The Problem (Lust Is)“ [„Nu Sexul este Problema (Ci Pofta)“] care ajută bărbaţii (şi femeile) să rezolve problema cu pofta. Dumnezeu ne-a dat o extraordinară armă de atac pentru a învinge pofta, Sabia Duhului, Cuvântul Său. .

Învierea Domnului

  Învierea Domnului Isus Hristos ne oferă tuturor scopul şi esenţa existenţei omeneşti care „… se ridică laşaptezeci de ani iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani”, aşa cum spune Moise, omul lui Dumnezeu, înrugăciunea sa din Psalmul 90.!    Existenţa noastră pe această planetă este una materială, bine determinată în timp şi spaţiu, cu început la datăfixă, consemnată în certificatul de naştere şi cu sfârşit obligatoriu reţinut, tot la dată fixă, în certificatul dedeces. Ne-am născut pentru a trăi şi pentru a muri. În acest răstimp de 70 – 80 de ani, dintre naştere şimoarte, unii dintre noi aleg binecuvântarea lui Dumnezeu, alţii blestemul.!

Sindromul Rasputin. Sau cum poti trai in pacat si sa predici despre neprihanire.

   In naivitatea lor, o mare parte a pocaitilor cazuti intr-o idolatrie de care nu se vor vindeca niciodata nu vad cum ar fi posibil ca eroii lor spirituali sa cada in pacat. Cineva spunea cu patos : “chiar de mi-ati aduce dovezi, eu tot nu voi crede. Voi spune ca dovezile sunt falsificate.’’ Adica, indiferent de realitate, eu cred ce vreau sa cred si vad ce vreau sa vad. Ingustimea asta, care este o puternica dovada de retard spiritual si intelectual, creaza atata confuzie ca ajungi sa te intrebi : oare pe ce lume traim ?

In dragoste nu este frica

  Când iubeşti cu adevărat teama dispare, fiindcă dragostea acoperă totul. Atunci când vei iubi oamenii şi viaţa vei suferi de multe ori şi îţi va veni să renunţi la dragostea ce o ai în inimă, vei dori să fii ca ceilalţi. Să nu mai pui atâta suflet în tot ce faci şi să nu mai înfrumuseţezi suflete. Dar vei vedea că înlocuind dragostea cu ura nu vei ajunge mai fericit şi nici mai mulţumit de starea pe care o vei avea, nu, ci vei deveni disperat şi îţi va fi dor să revii la starea dinainte, fiindcă dragostea întotdeauna biruie. Dragostea adevărată se manifestă chiar şi atunci când nimeni nu o împărtăşeşte şi atunci când i se pare că face totul în zadar. Putem face multe lucruri bune şi frumoase, însă dacă nu punem esenţa magică în ele, vor rămâne lipsite de valoare.   &nbspPoate că vom cădea de multe ori atunci când vom iubi, poate că nu vom fi apreciaţi. Însă să nu ne dăm bătuţi, ci să iubim aşa cum am fost şi noi iubiţi de Domnul nostru. Vor fi momente în care vom eşua, însă nu înseamnă că trebuie să renunţăm la dragoste. Înseamnă doar că trebuie să iubim mai mult..

Suntem dedicaţi întregului mesaj

Autor: A.W.Tozer

   Multe persoane observatoare consideră că astăzi convertirea nu mai face atât de multe pentru oameni cum obişnuia odată să facă. Prea adesea, experienţa trece lăsând căutătorul nesatisfăcut şi profund dezamăgit. Unii dintre cei ce sunt astfel afectaţi şi care sunt prea sinceri să se joace cu religia se lasă de toată treaba şi se întorc făţiş la vechea viaţă. Alţii încearcă să scoată tot ce pot dintr‑o afacere proastă şi treptat se adaptează unei forme imperfecte şi modificate a creştinismului dreasă cu amuzament sintetic şi animată de loviturile frecvente ale stimulentelor sub forma „inovaţiilor”, pentru a-i da farmec şi luciu.

E mult prea scumpă... - de Traian Dorz

E mult prea scumpă viaţa asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o laşi să treacă fără spor.

E mult prea scump Cuvîntul Vieţii
să-l poţi uita şi-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poţi nesocoti vreun har.

E mult prea scumpă adunarea
să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrăţişarea
să-ţi pară vreo iertare grea.

E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrşit,
să-ţi par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.

E mult prea scumpă mîntuirea
să nu-i dai totul pe pămînt,
şi pacea inimii şi slava
statornicului legămînt.

E mult prea scumpă veşnicia
s-o dai pe-o umbră şi pe-un fum;
E mult prea scump Hristos şi Raiul
să nu dai tot să-L ai acum.